Doar cateva cuvinte simple, dar care seamana atata incredere… O stire pe care unii o asteapta de aproape o luna de zile, dar pe care o muncesc si ii dau contur timp de 12 ani de zile! Dupa o luna de nauciri, intrebari, sugestii, probleme si sperante, aceasta fraza da sens a tot ce esti in clipa in care o citesti!

Dupa Balul de Absolvire astepti actele. Dupa o infinitate de timp in care iti creezi impresia ca nu mai vin, esti cu o hartie pt cei 12 ani de liceu si cu intrebarea “unde?”. Sigur. La Balti la autogara, de unde iei o rutiera spre Chisinau. Dupa doua ore de stat confortabil si urmarit un film, nimereste in galagia Garii de Nord, de unde cu greu te prinzi ca ai de luat troleul 9. Mergi o statie sau doua, cobori, iar dupa ce treci podul, ajungi pe malul unei mari involburate, a unei multimi obosite de caldura, insetate si cu nervii la pamant. Oameni carora le este somn dupa ce de la ora 5 stau si asteapta. Dupa o zi chinuitoare, in care cheltuiesti bani si nervi si rezolvi acte, intri si depui. Daca nu ai probleme, incepi sa astepti, daca ai ceva, o iei de la capat.

Asteptarea este partea mai grea. Ti se promite o zi din august (care va deveni legendara pt tine), dar ziua aia parca nu mai vine. Ai senzatia ca nu mai exista in calendar. Anul trecut, prin august, eram si eu in aceasta stare de “dementa”. Era ceva sarbatoare si asteptam. Asteptarea te epuizeaza, dar nu stiu naiba de unde, dar gasesti forte sa rezisti. Apoi apare anuntul: “publicarea listelor cu cei admisi va fi efectuata in data de…”. Ochii sunt in ceata. Nu mai deslusesti: 22 sau 32 august? Dar ce sa-i faci? Ai asteptat 12 ani, inca o saptamana ce inseamna?

Dar uite ca blestemata aia de saptamana te omoara. Si aici va dau un sfat: fiti tari si rezistati, cand ajungi in Romania la studii, dupa primul an de studentie sau liceu, iti dai seama ca a meritat! A meritat sa iti greseasca numele aia de la consulat, a meritat sa pleci la 5 ani la scoala sau a meritat sa te fi facut parintii in 90′, nu in 88 sau 89′ ca pe colegii de liceu sau facultate!

Daca esti la oras, stai la televizor. Daca esti de la tara, lucrezi. Eu adunam lemnele pentru iarna (le lasam la ai mei, mie statul roman imi asigura caldura :) ), iar intre timp astepti. Daca ai net, esti norocos; daca nu, stai ca prostul in soare. Eu nu aveam net, dar eram norocos pentru ca aveam o Oxana Greadcenco (sa va cumparati si voi, acestea au net! :) ). Lucrez, iar intre timp primesc apelul (”Ioane, s-au afisat rezultatele admiterii.” SI? “Nu stii? Felicitari!!! Esti student al UBB Cluj-Napoca la…”)!

Fara lacrimi. In rest am avut de toate: lemnele au zburat pe apa sambetei, strigam de bucurie, scoteam la printer listele pe care le mai pastrez si acum. Eram student in Romania si aia imi cucerise fiinta in acea clipa. Pentru o vesnicie de fapt. Una care dureaza pana in prezent (faza ca apaream “gantiuc” si nu “gnatiuc” e partea a doua, de ea amintesc alta data). Urmeaza din nou autogara din Balti, Chisinaul si depunerea actelor pentru viza. Dar ce conteaza, esti studenti in Romania!

Dragi absolventi de licee care ati depus actele la facultate in Romania! Fiti tari si mai rabdati un pic! Ganditi-va ca in postura voastra s-au aflat mii de studenti – nu sunteti primii. Iar cand vin listele, bucurati-va! Bucurati-va din plin si sarbatoriti! Sunteti studenti in Romania si asta conteaza cel mai mult! La naiba, ati meritat asta, nu? Iar dupa aia, dac aveti un minut liber, ma anuntati si pe mine ca s-au afisat listele, ok?

Nu uitati: sunteti studenti in Romania si sa fiti mandri de asta tot timpul!