Poate m-a stricat jurnalismul, poate eram pur şi simplu într-o zi proasta, dar atunci când am trecut pragul mănăstirii nu i-am simţit prezenţa. Credeam că-l voi simţi imediat ce intru pe teritoriul mănăstirii - ca în copilărie. Nu a fost să fie. L-am strigat atunci: “Doamne, Dumnezeule! Unde esti? Nu te găsesc aici”. O mare de kitsch mă înconjoara, oare te-o fi înecat această atmosferă de prost gust ce domină în mănăstire?
Da, Doamne, te-am căutat peste tot şi nu te-am găsit. Şi eram nu într-o bisericuţă micuţă de la o margine de oraş, eram într-un loc considerat sfânt de mulţi - Mănăstirea Saharna din satul Saharna, raionul Rezina. Acolo unde oamenii se îngrijesc mai mult de termopane şi astfel de fântâni kitschoase, tu, Doamne începi să fii dat la o parte. M-am simţit singur şi trist printre aceste monstre de arta contemporană moldovenească…
Să nu mă înţelegeţi greşit, voi, cititorii mei. Nu am nimic împotriva termopanelor, a dalelor de piatra aranjate frumos şi conform stilului inventat de moldoveni, numit pompos Evro Remont, adică tradus din păsăreşte româneşte Euro Reparaţie. Totuşi, venind într-o mănăstire te aştepţi la un fel de ascetism monahal, simplu, făcut de mână, old fashion, dar curăţel. Dacă vreau să văd Evro Remont merg până la ghea Vasile care a venit recent din Portugalia şi şi-a renovat casa. Nu ştiu cine are ideea asta cu renovările spectaculoase cu termopane şi fântâni kitschoase, dar este proastă. Numai ascetă nu poate fi numită viaţa călugărilor.
Priviţi cum se înalţă mândru biserica mănăstirii. Doar forma i-a rămas de pe timpurile lui Ştefan cel Mare, în rest, tencuieli, culoarea de un galben bostăniu este ultra-modernă. În toată lumea monumentele se păstrează ca pe vremuri. Se încearcă readucerea unor timpuri apuse în istorie, omul are nevoie de o revenire, reculegere… Cel puţin aşa cred eu.
Sunt creştin ortodox, născut şi crescut în această religie frumoasă, dar pe care o strică oamenii. O strică cu răutate, invidie, bârfe, conflicte deschise şi toate acestea sub acoperişul bisericii, un loc în care aceste metehne omeneşti ar trebui înfrânte cu putere de cucernici şi doritori de sfânt. Dar de unde? Imi revin în memorie celebrele scene din faţa bisericii din satul meu unde femeile ieşeau de la slujba uitându-se chiorâş şi strigând la copiii care se jucau prin preajmă sau boscorodind în baticuri: “Ai văzut-o pe Varvara, fumeia lu Vasile? O venit la biserica. He, ştim noi de ce a venit. O fi având păcate de când bărbatul munşeşte în Portugalia. Hi-hi.”
Revenind la mănăstirea Saharna, am pozat şi un îndrumar postat la intrare. Mi s-a părut haioasă interzicerea îmbrăcăminţii scurte sau deschise, adică, după părerea Administraţiei, aceasta înseamnă fuste mini şi bluze decoltate. Femeile să comenteze interzicerea, căci eu, de, ca bărbat… nu-mi pasă.
Credeţi că sunt respectate aceaste solicitări? Le vedeţi pe femeile ce coboară, oare cât de mini le este fusta?
Şocul mare l-am avut, însă la izvor. Este vorba de unul cu particularităţi magice, cred oamenii. “Este bun pentru boli” şi-au spus şi mic şi mare, sărind să facă o baie în apa rece.
Nu ar fi o problemă aceasta, dar trebuiau amenajate un pic lucrurile, nu credeţi. Vrei să bei apa din izvorul magic, poftim, mergi aici, vrei să faci o baie, treci în partea dreaptă. Dar aşa, unde bem apă, acolo ne şi bălăcim. Cât de frumos o fi?
Dragile şi sărmanele noastre mănăstiri. Ne mândrim cu ele, vrem să arate frumos şi bine, dar nu înţelegem că frumos şi bine înseamnă aşa cum le-au conceput românii de pe timpurile lui Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân, dar nu kitschos, cum au fost refăcute de meşterii de pe vremea lui Vladimir cel Sângeros.