Motto: 1/Nu putem fi bigoţi la 160 ani după Eminescu /iu tsu/
2/De la smerenie la smirnovenie nu e decît un pas /iu tsu/

Am intervenit doar cu comentarii la evenimentul din 15 august. Pentru început — titlul este parafraza lui Eugen Lovinescu după Servantes /Din spatele crucii catolice se iţeşte dracul/. Dracul, cazacul — e tot un drac! Ţin să precizez că atitudinea mea faţă de cazaci nu se extinde asupra ruşilor…  Şi mai declar oficial că sunt filorus şi nu de azi. Pe linia lui Lev Tolstoi, pe care l-am perceput cîndva ca un duşman al tandemului Autocraţie-Biserica Ortodoxă Rusă, adică a Imperiului Rus.
Punctual am de spus următoarele:
1./ Vedem problema doar la ocazii, cum a fost la 15 august, cînd Sutele negre / să fi fost în număr de 5/ s-au alineat în faţa catedralei şi au mărşăluit spre PMAN. Purtînd , vorba poetului, «a misticii religii neînţelese semne».
Dar această forţă este zilnic, 24 ore, în acţiune, veghează în luptă pentru păcătoasele noastre suflete — al meu şi al tău, cititorule.Chiar dacă nu i-am rugat nici eu, nici tu, presupun, ei au grijă de noi, ni se bagă în suflet mai direct spus.
2./ Mitropolia Moldovei se confruntă cu grave probleme interne, lucru ştiut probabil şi de Viorel Ciubotaru, unul din ideologii acţiunii. Nu cred că dl Viorel, matematician în a doua generaţie, om cu o vastă cultură şi studii bune să fie bigot, e interesul deci la mijloc. Care? Este cunoscut. Mă repet: nu sunt contra relaţiilor bune cu Rusia, dar de ce ele trebuie să fie doar pe filiera ortodoxă şi nu pe cea general umană, cultură etc?
3./Timpul a publicat reacţii la eveniment, nu ştiu alte ziare, dar nu sunt de esenţă. E Timpul să spună intelectualitatea noastră în corpore: Nu cernosotenţilor! Nu obscurantismului!! Ce zice mai marele intelectualilor de la noi, preafericitul, preapravoslavnicul, Papa de la Bîc, alias N. Dabija?
Susţinerea necondiţionată a ortodoxiei după declanşarea perestroicii a fost o mare greşeală. Peste tot, dar mai ales la noi.
4./ Corupţia sub forma simoniei, dar nu numai, este şi un rezultat al divizării în ruşi şi români; de la cler se cere obidienţă doar, «micile» păcate se iartă. Ca să fie clar: şi clerul român este corupt, dar mai subtil.
5./ Ce a fost totuşi pe 15 august? Am participat, dar şi contribuit prin lipsă la o mare victorie a forţelor negre. O victorie de ordin legal: doar ei vor defila prin PNAM / care cu timpul va reveni la vechea denumire Piaţa Victoriei/. Una spirituală: ei au demonstrat o dată în plus că sunt stăpîni peste bietele noastre suflete.
6./Spre deosebire de alţii eu sunt obiectiv, văd şi partea cealaltă a medaliei. Cei cu sărbătoarea nu sunt chiar atît de «albi şi pufoşi», precum se prezintă şi sunt percepuţi pentru moment. Voi prezenta şi mizeria lor, care la fel este cunoscută, dar tăcută.
Iurie Ţurcanu


Pis. Nu ştiu dacă e clar pentru toţi ce este Smirnovenia. Pentru mine este obidienţa care a fost faţă de Victor Ilici/?/ Smirnov, secretar ii al PCM. Obidienţă, care a trecut în obrăznicie, cînd acela a căzut. Mul l-a numit atunci Fiodor Ţopa în L&A. De ce nu a făcuto în ziarul său — Moldova Subterană /aşa-i ziceam atunci, azi e o cu totul altă poveste/? Este o atitudine laky /termenul îmi aparţine, nu-l căutaţi prin dex-uri/. Şi să se ştie că la noi există lachei de elită: în literatură şi artă, biserică… Ce să mai vorbim de politică?
Piis. O întrbare «specială»: de ce N. Dabija i-a permis anume lui Ţopa să o facă pe marele antismirnovist? Un răspuns ar putea veni de la… s-s-t!
Piiis. Am lucrat mult la un op «Ortodoxie şi Bolşevism». Dar nu ştiu dacă mai are rost să-l realizez. Cine-asculă, cui îi pasă? /vorba aceluiaşi poet/