Zilele trecute am fost văduvit de încă o prejudecată. Credeam sincer că studenţii basarabeni care ajung să studieze în Franţa, devin de nerecunoscut peste o habă de vreme, sub influenţa binefăcătoare a mediului francez, saturat de cultură. Dar n-a fost să fie aşa. Inteligenţa totuşi nu-l face pe om să renunţe la stereotipuri, dimpotrivă, se întâmplă ca acestea să-i devină mai apropiate şi mai dragi. Dar să trec la subiectul propriu-zis.

O domnişoară frumoasă şi inteligentă, revenită în vacanţă în Basarabia, la sfârşitul unei întâlniri cu foştii ei prieteni, camarazi, amici, cunoscuţi etc. (stau prost la capitolul “clasificare”) a ţinut cu tot dinadinsul să le povestească ceva, o naraţiune pe care n-am reuşit nicidecum să o cataloghez, să-mi dau seama ce e: banc sau relatare veridică din prima sursă, de aceea am scris acest text şi în speranţa că mă veţi ajuta să înţeleg o chestiune ce m-a depăşit.

Deci, domnişoara a relatat următoarea istorioară, auzită, din spusele ei, din prima sursă. Cică un poliţist, după ce a urcat foarte sus în ierarhia profesională, ar fi ajuns să-şi regrete vechea funcţie, mai puţin prestigioasă, dar şi cu mai puţine responsabilităţi. Acum ar fi extrem de nefericit că e obligat să execute tot felul de comenzi politice, şifonându-şi grav imaginea în ochii opiniei publice. Într-o discuţie cu un cunoscut de-al lui, care i-a şi relatat ulterior întâmplarea-banc domnişoarei pariziene, poliţistul l-ar fi întrebat ce crede lumea despre el. Acesta l-ar fi întrebat la rândul lui:
-Ăi, da tu eşti sigur k vrei s auzi shi credi lumea dispri tini?
-Da, spuni!
Neîncrezător, amicul l-a mai întrebat o dată:
- Chiar vrei sigur s’ afli shi credi lumea dispri tini?
- Da!
-Ap’ lumea credi dispri tini k eşti un PIDARAZ.

Am râs formal, cum se cade în aceste situaţii. Domnişoara a mai reluat o dată bancul, aşa cum se obişnuieşte la moldoveni. Am mai râs chiniuit o dată, adăgând chiar “hadeacii bank”, să fiu şi eu măcar o clipă blatnoi.

Totuşi, aşa şi n-am mai înţeles care a fost sensul naraţiunii, chiar dacă am râs automat, aşa cum prescrie codul social, la auzul cuvântului PIDARAZ: anecdotă, banc sec, umor negru, satiră socială, povestioară moralizatoare, banc poliţistofob, banc homofob, o piatră aruncată în ogradă străină, întâmplare reală sau toate odată. Probabil de aceea n-am reuşit să mă distrez pe cinste. Incapacitatea de a clasifica mi-a jucat festa. Poate sunteţi voi, draji cetitori, mai perspicace, ce ziceţi?

enervant.wordpress.com