Un şuvoi de apă mă lovi năpraznic în faţă. Mă uitai buimăcit în jur: prin mulţimea agitată se foia o arătare păroasă, înţolită cu o rasă slinoasă. Respiraţia mi-a revenit la normal. Am mai admirat doar câteva clipe spectacolul, apoi am mers mai departe, să fac piaţa.
Nu ştiu dacă aţi înţeles cine m-a făcut să trag o spaimă soră cu moartea, de aceea voi descrie mai amănunţit păţania. Am decis să merg la piaţă să cumpăr nişte produse mai proaspete. Făcând ocolul tarabelor, n-am observat la timp cum stafia de care vă vorbeam se furişa prin piaţă cu o căldare într-o mână şi cu o mătura în alta, stropind abundent cu apşoară sfinţită atât târgoveţii şi produsele de pe tejghele, cât şi clienţii care roiau în jurul lor. Am mai văzut o mulţime de feţe satisfăcute de chilipirul ceresc, bancnote întinse spre popa care le-a sfinţit produsele şi, implicit, le va aduce cumpărători cu buzunarele pline. E bine, totuşi, când totul se termină cu bine…
enervant.wordpress.com