E evident pentru toata lumea, dar o sa fiu eu cel care va pune punctul pe i. Valul de entuziasm a trecut. Caldura toropeste, provoaca la leneveala…
dar nu e asta si o stim cu totii. Lumea revine treptat la grijile cotidiene… S-a terminat cu protestele de masa, cu implicarea oamenilor obisnuiti, cu grupurile de discutii de mii de oameni, cu sms-urile, cu dezbaterile, cu planurile, cu zecile si sutele de comentarii. Totul reintra in normal: aceiasi, putini militanti, inconjurati mereu de noi si noi entuziasti – care dispar dezamagiti dupa juma’ de an, aceleasi eforturi nesfirsite de a inchega o “societate civila”, aceleasi sedinte de 7 insi in parc, aceleasi asteptari aceleasi esecuri. Aceiasi lupta ce pare, uneori sa nu duca nicaieriei.
Am avut o revolutie la Chisinau, am avut curaj in forma pura, am avut frumusete absoluta dar am ales sa minjim totul, la un ison cu politicenii “democrati”.
A meritat? Acum cind totul s-a racorit, pot sa va intreb asta: a meritat?
ps: Respect celor din primul rind, respect celor cu spatele drept!