Azi am descoperit ceva.
Mi-am dat seama cum circulă bunătatea prin seva existenţei noastre. E un călător pe un drum circular de unic sens. Pe un drum făr' de semafor.
Doar ţi s-a întîmplat ca cineva (oricine) să-ţi facă un bine (sau chiar mai multe). Şi cît de mult nu ai fi dorit să-i mulţumeşti bunătatea, nu ţi s-a ivit ocazia să-i fii util, cu-adevărat de ajutor. I-ai mulţumit din suflet, nu ai uitat să îi trimiţi o carte poştală de Crăciun sau poate chiar aţi ieşit la o halbă de bere şi v-aţi lovit prieteneşte pe umăr printre glume sau i-ai explicat ce măşti să aplice pentru tenul acneic, dar niciodată nu ai făcut ceva, ce ştii că i-ar fi adus aceeaşi satisfacţie sau bucurie pe care o simţişi tu cînd el sau ea ţi-a venit în ajutor.
În schimb, vine altcineva la tine, poate apropiat, poate nu chiar. Poate că bun ca " datornic", dar poate că nu chiar - un prăpădit făr' de busolă în drum deja tăpuşit spre bunătatea ta. Şi tu deschizi cămăruţa cu bunătate din inima ta unde ai făcut rezerve pentru cei ce te-au ajutat cîndva şi scoţi cîte un pumn sau cîte un sac (după bunătatea fiecăruia) şi cu frică şi zgîrcenie îţi goleşti rezervele.
Dar nu-ţi fie frică, căci bunătatea nu e boomerang. Ea nu funcţionează după principiul : eu ţie, tu mie! Ce ai dat e al tău şi binele dăruit întotdeauna se întoarce la tine. Poate pe un alt drum, pe un alt timp, cu un alt nume, dar vine sigur spre tine. Goliţi-vă inimile de bunătate, căci ea nu ştie alt drum, decît un drum circular, de unic sens, fără de semafor ce duce spre inima voastră.
