După cum era şi de aşteptat, acţiunile nedemne care au avut drept rezultat sistarea unei manifestaţii perfect legale, coordonate mişeleşte de Biserica Ortodoxă, Administraţia Publică Locală, organele de forţă şi de drept, au trezit scandal în societatea moldavă, discuţii aprinse pe forumuri, dezbateri la radio etc. Totuşi, după ce am citit luările de poziţie postate pe Curaj, emise atât de ortodocşi cât şi de protestanţi, am realizat că părţile aflate în conflict (şi agresorii, şi agresaţii), n-au înţeles practic esenţa litigiului. Sau poate că e vorba doar de rea-voinţă, încă nu ştiu. Căci nimeni nu face expres trimitere la drepturile lor încălcate, la legislaţie sau Constituţie, la drepturile omului. Toţi îşi exprimă ultragierea pornind de la nu ştiu ce probleme şi disensiuni interne, din interiorul confesiunii creştine. Totuşi, drepturile încălcate sunt de natură laică. Nicăieri în Biblie sau în regulamentele bisericeşti nu se spune nimic despre dreptul la libera exprimare sau libera întrunire. Deci, dacă tot ţipi că ţi s-au încălcat nişte drepturi, nu e mai raţional să faci trimitere la sursa care le stipulează decât la nişte realităţi, principii, valori, personalităţi din interiorul cultului, dar care sunt absolut irelevante în contextul încălcării drepturilor omului? Aceasta demonstrează încă o dată că încălcările şi ilegalităţile comise acum riscă să se perpetueze la nesfârşit, căci atât victimele minoritare, cât şi călăii majoritari îşi vor prezenta mereu aceleaşi argumente absurde şi ilogice, care n-au nimic în comun cu natura conflictului, cu problemele puse în discuţie, ţinând mai degrabă de promovarea confesiunilor rivale, de captarea simpatiei populaţiei, de prinderea în plasă a unui număr cât mai mare de peşti sau mioare…
enervant.wordpress.com