Versuri
Ion
Zvapaiatuil
PLOIŢA
Error! Not a valid link.
E năduf şi -nourat afară,
Iar Răutul se urcă-n nori…
Pe cer e-o frumuseţe rară,
Şi Terra-i plină de fiori.
O ploaie crâncenă porneşte,
Şi vântul bate tot mai tare,
Strivind în cale, ce-ntâlneşte,
Şi mânios se pierde-n depărtare.
Codrii leagănă alene
Bogăţiile ascunse.
Văile se umflă- n pene,
Cireşii zâmbesc din frunze.
Iar Răutul îşi ridică
Valurile rotungite,
Nimănui purtându-i pică,
Scoate sunete şoptite.
Râde dealul şi câmpia,
Sânzâene se desfată,
Vai ,ce mare-i bucuria
De ploiţa fermecată.
Cerul, cum se şi cuvine,
Văzând jos ce se petrece,
Trage nourii spre sine
Şi ploiţa conteneşte.
Soarele, iată, se vede
Luminând pământul mare.
Curcubeul se iveşte
Culoare după culoare…
Râu-i liniştit, şi parcă
Agitat nici că a fost.
Norii,ploaia iată pleacă,
Ce frumos… Vai, ce frumos!…
Chisinau
