Fiecare popor care se respectă şi încearcă să-şi urmeze strămoşii pe calea valorilor netrecătoare care l-au ţinut viu şi neîngenunchiat în viitoarea veacurilor îşi are pe teritoriul ţării locurile sale de importanţă naţională, recunoscute ca făcând parte din patrimoniul naţional şi cultural al statului.
Un asemenea loc de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi neamul acestei ţări este, fără îndoială, şi Piaţa Marii Adunări Naţionale. Această Piaţă se află în inima capitalei, făcând parte din acelaşi complex arhitectural-duhovnicesc împreună cu Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”, Clopotniţa Catedralei, „Porţile Sfinte” (Arcul de triumf) şi, bineînţeles, cu monumentul binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Piaţa Marii Adunări Naţionale, denumire adoptată în iunie 1990 în cadrul lucrărilor Congresului Frontului Popular din Moldova, reprezintă expresia exactă şi fidelă a mişcării de eliberare şi solidaritate naţională a băştinaşilor acestor meleaguri. Această mişcare s-a încununat cu reafirmarea statalităţii noastre – a poporului care a dat numele acestei Ţări.
Întregul spaţiu al PMAN, care este unul mult mai important şi valoros prin istoricul şi simbolismul său comparativ cu celelalte pieţe şi platouri din capitală şi ţară, îşi are rostul şi sensul doar în contextul mişcării de eliberare a noastră ca popor ortodox şi vorbitor al limbii strămoşilor noştri – limba română – şi poate fi folosit exclusiv ca simbol al naţiunii şi numai în strictă legătură cu valorile şi demnitate – cea spirituală/religioasă în primul rând, – a poporului RM. O altă întrebuinţare a PMAN, ruptă din contextul rostului său, al afirmării valorilor identitare şi definitorii ale poporului Moldovei, este absolut nefirească, iar încercările de reală necinstire şi pângărire a evenimentelor de solidaritate naţională din anii 1989-1991 sânt vrednice de osândire şi se cuvine a fi prevenite şi curmate.
Orice gen de manifestaţie care nu are drept scop cinstirea unor evenimente de importanţă naţională pentru ţara noastră ortodoxă nu îşi au locul, sub nici o formă, în întreg perimetrul complexului PMAN. Tot felul de concerte şi festivaluri, care mai de care mai deşănţate, se petrec în PMAN tot mai des, surpând valoarea PMAN şi reducând la absurd sensul existenţei acesteia. De menţionat este că marea majoritate a acestor manifestaţii distr(u/a)ctive se desfăşoară în perioade de post şi slujbe religioase, răsfrângându-se, astfel, negativ şi direct asupra demnităţii cetăţenilor ortodocşi ai ţării şi asupra Ţării însăşi, ortodoxă de aproape două milenii.
Nu există nici o raţiune de folosire a PMAN pentru concerte distractive. Cu atât mai mult cu cât în capitală există o mulţime de alte locuri prielnice pentru asemenea manifestaţii: scuarul Teatrului de Operă şi Balet, Teatrul de vară, stadionul „Dinamo”, stadionul UTM, parcul de pe str. Miron Costin şi multe altele.
Pornind de la temeiurile de mai sus, poporul ortodox al acestei ţări cere, оn virtutea dreptului de a decide asupra PMAN care nu este proprietatea nici a unei instituţii de stat, ci aparţine exclusiv poporului care a luptat şi luptă pentru păstrarea valorilor naţionale pentru care tocmai s-a şi proclamat Independenţa Moldovei: credinţa ortodoxă, limba română şi celelalte:
Modificarea Legii cu privire la întruniri în sensul interzicerii folosirii PMAN în scopuri
distractive. Complexul PMAN în ansamblul său sau în orice parte a sa poate fi folosit
exclusiv pentru solemnităţile de comemorare şi/sau de cinstire – în totalitatea lor – a
valorilor definitorii ale poporului acestei Ţări.
