La Bălţi am fost student o vreme la Colegiul Politehnic /3 semestre, 1967-68/.Am locuit o vreme împreună cu fraţii Rabei; Ion era student la Institutul pedagogic, Valentin îmi era coleg. De la Ion am aflat că la 1965 au avut loc tulburări studenţeşti de proporţie. Nu cunosc detalii…Ştiu că peste 2 ani acolo a fost numit un nou rector, tînărul şienergicul şi… Ion Borşevici… Cu scopul? A fost un om întîmplător?La 65 şi N. Costin era la Aleco Ruso şi a fost direcţionat de acolo, la Moscova…
La Chişinău am fost student la matematică, 1969-74. Am fost, vorba profesorilor, o brînză bună în burduf rău. Ce am a spune la zi? Un caz .Boboc fiind m-au trimis să iau cheia de la o sală la catedra de geometrie. Întrai şi începui să mă bîlbîi: Daite… Un bărbat tînăr, bine făcut, m-a apostrofat prompt: spune mă ce vrei! Era Ilia Ivanovici Lupu. Ţin minte întîmplarea fiindcă ulterior am avut şi cursuri cu el. Ştiind că am o anumită atitudine faţă de putere nu s-a temut să mă ajute, fie şi cu sfaturi pe care le ignoram; dar nu numai. Alt caz În penultimul semestru am picat practica pedagogică. A fost vina mea, dar şi reavoinţa unui Socolov. Însemna că pierd anul cel puţin, mă şi obişnuisem cu gîndul că nu voi avea o diplomă. Dar întro bună zi mă cheamă dl Ilie Lupu şi-mi spune. Sunt ore la şcoala #1, dute şi suplineşte, ţi se va socoti practică pedagogică. Chiar dacă am făcuto lată şi acolo /apropo am avut-o elevă în a 9 b pe Doina Aldea Teodorovici/, am primit un 4 la practica pedagogică, trecînd astfel semestrul. Ştiu şi alte cazuri pozitive, de ordin general, nu le voi da aici.
Au mai spus şi alţii vorbe bune despre tatăl lui Marian Lupu / Dabija în L&A, /, eu fac acest laudeamus pe motivul că unii rîmă la rădăcina arborelui genealogic al lui M. Lupu. Nu este bine să judecăm omul în aşa fel, după faptele părinţilor, mai ales că el are propriile fapte.
Iurie Ţurcanu
Pis. Şi la Chişinău au fost nişte mişcări şi e în viaţă unul dintre protagonişti – Mihai Moroşanu. Şi noi nu ştim nimic despre ceea ce a fost, nici nu ne pasă.
Piis. Mai adaog un caz cu alt profesor care s-a manifestat public. Inochentie Baltag, om cu ceva umor, dar şi matematician de vază mi-a fost şi prodecan. Şi iată că întrun semestru după ce am picat la militărie /nu întîmplător/, am mai făcut şi alte cozi. Ne-a adunat Inochentie Alexandrovici pe toţi restanţierii; ce aveţi de gînd? Eu am zis: îmi iau angajamennt socialist să lichidez restanţele pînă la…
Eşti un politician mărunt – a replicat. A avut dreptate. Mare poitician a fost el. A fost ministru-adjunct în învăţămînt şi presupun că a făcut lucruri bune.