Îmi încep odiseea prin Moldova cu capitala ţărişoarei mele. În Chişinău nu am stat mult, suficient însă încât să-mi întăresc părerea pe care mi-am făcut-o ultima dată: iubitul meu oraş pare tare sărac şi comunist. Când locuiam în Chişinău parcă nu vedeam troleibuzele jerpelite şi care au de doua ori vârsta mea, microbuzele numite rutiere care sunt cel mai prost transport în comun posibil, străzile pline de gropi, maşinile foarte scumpe ale moldovenilor din vârf contrastând cu maşinile foarte vechi ale moldovenilor de jos.
Apropo de maşini scumpe. Merţanuri de felul acesta sunt foarte multe în oraş. Culmea, dar şi în satul meu am văzut unul. Cum să nu te minunezi?!
Suntem în piaţa Centrală. Nu înţeleg de ce nu se şterge de pe faţa pământului acest loc murdar, plin de oameni şi maşini. Stă ca un paduche în fruntea capitalei. Mulţi zic că seamănă cu piaţa Obor din Bucureşti. Şi da şi nu: piaţa Obor încetul cu încetul se inchide, se subţiaza, în schimb piaţa Centrală din Chişinau se mareşte ca un cancer puturos.
Un rând de vânzătoare cu brânzeturi, lapte, smântână. Temperatura aerului era de 34-35 grade, nici nu vreau să mă gândesc cât era la nivelul asfaltului… Eu nu aş cumpăra de aici, dar de unde?
Aici, o dugheană sau mai multe dughene unde adevăraţii barbaţi trag cate o duşcă înainte de a pleca acasă. Evaziunea fiscală trebuie sa înflorească.
Şi tot în Piaţa Centrală din Chişinau se află Gara Centrală. Deci, un surplus de maşini şi oameni. Ce mai furnicar… Gara Centrală nu s-a schimbat nici un pic de pe vremea lui Gorbaciov.
Aşa se face că pe strada Izmail, langă Piaţa Centrală şi lângă Gara Centrală este mare aglomeraţie. Totuşi observaţi un lucru plăcut vederii: fetele sunt îmbrăcate ca pentru o seară într-un restaurant franţuzesc.
Încălţămintea tradiţională a moldovencelor: pantofi cu toc cui. E frumos. Bravo lor, dacă suportă chinul desigur.
Iar aici mult urâtele microbuze. Doamne, cât de îngrozitor mai conduc şoferii acestor maşini, cât de urât miroase în salon, cât de aglomerate. Ce face domnul primar pentru a rezolva această problemă? Să nu-mi spuneţi că nu se poate face nimic! Proprietarii acestor microbuze au făcut sute de mii de euro din această afacere, trebuie doar obligaţi să-şi schimbe maşinile - bani au. Ce mă miră la fel de mult este faptul că oamenii din Chişinău se complac în această situaţie, de scrumbii transpirate.
Oleacă de ambuteiaj în Chişinău. Dacă ştii să ocoleşti centrul oraşului, zona Pieţei Centrale o să circuli lejer. Moldovenii încă nu prea au multe maşini.
Aţi înţeles instantaneul? Bătrânul si troleibuzul, ambii au aceeaşi vârstă. Sincer, prefer să călătoresc cu troleibuzul pentru că este mai aerisit şi nu stai lipit de geam ca o lipie de o plită încinsă. Totuşi sunt atât de vechi încât simţi fiecare gropiţă. Iar de gropi Chişinăul nu duce lipsă.
Apropo de gropi. Aşa arată partea pietonală. Încă ceva, Chişinăul este foarte cenuşiu, parte din cauza îmbrăcămintei oamenilor, parte din cauza clădirilor vechi. Nici verdele copacilor nu-l salvează.
Bun, şi în aceste condiţii, noi, moldovenii suntem invitaţi să ne iubim limba şi ţara. Limba ca limba, dar ţara nu e doar monumentul lui Ştefan cel Mare. Este şi groapa în care ţi-ai distrus maşina, microbuzul în care ai murit de cald şi de jeg…
PS: Aţi observat că am încercat să scriu cu diacritice? Bravo mie, nu? În posturile care urmează - vizităm alte localităţi.