O dovadă numerică a polarizării societății o vedem în graficul următor. La ultimele alegeri, PCRM a mai luat vreo 10% în localitățile dominate de minorități, însă a pierdut tot cam atâta în satele moldovenești. Astfel, PCRM devinde tot mai impopular printre moldoveni și riscă să se transforme în curând într-un partid al minorităților.
PCRM on the slippery, slippery slope
Dacă în 2005, atât moldovenii, cât și minoritățile votau PCRM în proporție de cam 50%, atunci în aprilie 2005 raportul a devenit 70% / 47%, pentru ca în iulie să ajungă la cam 80% / 38%. Astfel, profilul electoratului PCRM se modifică gradual, iar pe grafic panta se accentuează, dovadă a diferenței crescânde de opinii între moldoveni și minorități asupra acestui partid.
Înainte de alegerile din 2005, BMD-ul și PPCD-ul de atunci promovau o politică agresivă anticomunistă, în timp ce PCRM se arăta mai proeuropean și mai împăciuitor ca oricând. Astfel, moldovenii și ceilalți au votat cam în mod egal PCRM, în timp ce cele două partide de opoziție au fost private de minorități, ce au preferat mai degrabă partide precum Ravnopravie or iPatria Rodina.
De această dată însă, PCRM a preluat aceeași retorică agresivă, antiliberală de astă dată. Efectul a fost același, dar diametral opus, mulți moldoveni cu viziuni mai moderate pierzând încrederea în comuniști.
La această divizare a contribuit și faptul că Ravnopravie și-a retras suportul pentru UCM pentru iulie 2005, chemând rusofonii să voteze PCRM, ceea ce practic a permis lui Voronin să-i demoleze pe Tarlev și Braghiș, privându-i de electoratul lor de bază. Pe de altă parte, campania partidelor liberale prin satele Moldovei despre evenimentele din 7-8 aprilie a cunoscut un relativ succes, anulând efectul mediatic declanșat de PCRM.