Îmi rod mintea cu un gând
Cu-o idee cum se zice
Mă gândesc din când în când
Cum să scap de-a lenei bice
Nu c-aş fi lenos din fire
Po-s-o zică cine vreţi
Fac ce trebuie când ziceţi
Că lucrez doar mă vedeţi
Că de nu lucram acuma
Şi de nu lucram-nainte
Nu citeaţi acuma versuri
Să mă credeţi n-am ce minte
Când aveam idei dea valma
Şi mi le-aranjam în gând
Luam iute foaia tocul
Şi scriam rând după rând
Ştiţi problema însă-i alta
Eu de altceva mă tem
Când îi vorba de dârvală
Fug de ea ca de blestem
Fug de sapă,fug de coasă
De căldare ,de topor
Fug de seceră,de toate
Când le văd gândesc că mor
Dar ş-aici e o problemă
Nu e vorbă că mi-i dragă
Să prăşesc un rând de ceapă
Şi cu coasa să fac şagă
Însă când e ziua mare
Îmi stă-n faţă un hectar
Buruienile-s în barbă
Of amar şi iar amar
Plus la toate pân-la urmă
După ce atât speteşti
Să nu ai un ban de-o rufă
La ce naiba să prăşeşti
Şi la ce să tragi la coasă
Ca să dai văcuţii fân?
Laptele-i la preţ ca apa
Ba acum şi mai puţin
De mai ai ş-un cal îi gata –
Cucu-ţi cântă pe ogor
În mileniul trei frăţâne
Printre buruieni să mor?
Tehnica-i în loc de sapă
Tehnica-i în loc la cal
Nu ştiu cum o scoate lumea
Fără „tehnică”la mal
Însă eu de asta gata
Mi-o trecut,m-am debărat
Nu mai vreau nici cal nici vacă
Şi nici nu mai vreau la sat
Las-să tragă alţii plugul
Că mai sânt ca mine mulţi
Cât trăim ca-n era pietrei
N-o să fim nici oameni culţi
Iac-aşa să ştiţi de-acuma
Că eu nu sunt mai prejos
Că nu-mi place treaba asta
Nu înseamnă că-s lenos
Poate când m-oi pensiona atuncea
Poate oi lua şi eu
Coasa-n mână,sapa-n mână
Dacă nu or fi-n muzeu
În muzeu ca exponate
Însă poate că greşesc
Poate că şi-atunci prăşi-vor
Cum şi azi cu ea prăşesc
Scurt,în fine nu-i de mine
Arta asta spun deschis
Lucrul meu condeiul este
Şi cu asta am închis