Doamnelor şi Domnilor! Onorată asistenţă!
Ţin să Vă mulţumesc pentru această invitaţie, cînd îmi daţi posibilitatea să Vă spun nişte adevăruri cumplite, care au avut loc în ţara mea, dar şi pentru faptul, că sunteţi cu ochii pe noi şi ne ajutaţi în aceste momente grele, dar importante din lupta pentru Drepturile Democratice ale Poporului nostru.
Mă numesc Valentina Cuşnir. Sunt din Republica Moldova despre care, pînă prin anii 2000 rar cine vorbea. Am devenit cunoscuţi în 2001, cînd la putere a venit pe cale democratică partidul comuniştilor cu 71 mandate din 101.
De fapt, ei nu plecase de la putere după 1991, cînd Republica Moldova şi-a declarat Independenţa faţă de URSS, ci veneau sub alt nume, cum a fost Partidul Democrat Agrar, apoi partidul condus de Petru Lucinschi, fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din URSS.
Şi mai cunoscuţi am devenit, cînd, sub conducerea comunistă, am devenit cea mai săracă, dar şi cea mai coruptă ţară din Europa, cînd aproape un milion din cele 4 milioane din populaţia ţării a fost mînată de tăvălugul comunist peste hotarele republicii în căutarea unui loc de muncă pentru întreţinerea celor rămaşi acasă.
Guvernarea comunistă tăia lăstarii firavi ai Democraţiei noastre, acaparînd totul ce-i cădea în cale. Cetăţenii i-au pedepsit la alegerile din 2005 şi comuniştii au obţinut doar 56 mandate tot din 101, astfel nu au mai avut destule mandate pentru alegerea preşedintelui republicii. Dar si-au găsit aliaţi în partidele de dreapta din opoziţie, în special Partidul Popular Creştin Democrat, condus de Iurie Roşca, care a indus în ieroare atît conducerea Uniunii Europene, cît şi susţinătorii din Statele Unite ale Americii, că Voronin şi-ar fi schimbat poziţia în diametral opusă, că va duce Republica Moldova spre Uniunea Europeană şi nu în uniunea Rusia-Belarusi, cum promisese în 2001. Am devenit şi eu deputat în 2005 pe listele unicului partid, din care am făcut parte- PPCD şi, unica din cei 11 deputaţi, nu l-am votat pe comunistul Voronin la funcţia de preşedinte al republicii la 4 aprilie 2005. Asta ne-au cerut-o alegătorii şi eu mi-am îndeplinit promisiunea faţă de ei. Iurie Roşca a înăbuşit democraţia internă din partid, a exclus pe cei mai activi membri, care nu au fost de acord cu votul acordat comunistului Voronin.Presiunile şi răfuiala din partea conducerii de partid a urmat şi asupra mea, dar şi a altor colegi –deputaţi, care au votat atunci, dar şi-au exprimat nemulţumirea, cînd şi-au dat seama că au fost folosiţi de lider.Eu eram tratată de în cel mai batjocoritor mod şi la 25 mai 2006 am părăsit fracţiunea PPCD cu o altă colegă, rămînînd să-mi duc mandatul în calitate de deputat independent.
De nenumărate ori am fost deschis ameninţată de foştii colegi-deputaţi din fracţiune, dar şi de deputaţi comunişti.
În alegerile din 5 aprilie 2009 am candidat în calitate de candidat independent, dar, avînd o Lege Electorală discriminatorie, cînd pentru un candidat independent sunt necesare 3% din voturi pentru a deveni unul din cei 101 deputaţi, şi, pentru a nu aduce voturi comuniştilor sau creştin-democraţilor, m-am retras în ultima săptămînă de campanie în favoarea Partidului Liberal-Democrat din Moldova, condus de Vlad Filat.
Pentru faptul, că am spus în campanie adevărul despre marea prietenie a comuniştilor şi creştin-democratului Roşca, am fost ameninţată cu moartea prin telefon şi internet, dar procuratura a respins cererea mea.
Din sondaje, dar si în întîlnirile cu alegătorii, mersul campaniei electorale era vizibil, că comuniştii vor obţine cu mult mai puţine mandate, iar PPCD nu va trece pragul electoral la 5 aprilie 2009, pe cînd rezultatele alegerilor au fost şocante în privinţa comuniştilor. Din discursul liderului comuniştilor Voronin în seara alegerilor era clar, că rezultatele alegerilor vor fi fraudate, prea încrezut în sine era şi arogant, a exlus orice dialog cu partidele liberale.
Tocmai un atare comportament a şi fost ultima picătură pentru tinerii din republica noastră, care nu-şi mai vedeau un viitor în ţara sa în frunte cu clanul mafiot al dictatorului Voronin. La 6 aprilie 2009, a doua zi după alegeri, tinerii au ieşit cu lumînări la monumentul Domnitorului Ştefan cel Mare pentru a-şi exprima dorinţa de a scăpa de dictatură şi indignarea faţă de (Citiţi discursul întreg pe situl Fundaţiei Moldova)