Mă întorc la anul 89.
1./Mai, pe la mijloc – constituirea FP(b)M. Se ştie că peste tot fronturile au fost o creatură a regimului, la noi a fost mai anapoda. Totul s-a făcut pe întuneric, nici o transparenţă, fără discuţii… Conducerea a fost numită – nu ştiu de cine. Toţi scribii şi gazetăraşii şi profesoraşii în comunism ştiinţific au devenit lideri naţionale /dle/.
Atunci a fost numit fra Iura secretar. Nu ştiu. Dar a fost un lucru bun. La modul serios … El era aproape unicul cuviziuni politice.
2./10 noiembrie. A fost o provocare în scopul «aducerii lui Kirilîci acasă». Să facă poreadcă Mizeria constă în faptul, că cam la aceasta se reducea programul FPM.
Am scris la temă – nu mă repet. Cu adevărat Lucinschi a jucat prima vioară şi, părerea mea – el este în spatele lib-dem moldoveneşti, care poate fi definită ca polul Lucinschi. De ce Kiril nu a rămas pe lista PD – este o întrebare nu de paradă.
3./ 31 decembrie. Ion Hadîrcă coboară de la Lucinschi /nu ţin minte ce etaj/, de la un ceai, la poporul adunat în număr mare şi doritor să meargă chiar pînă la Prut şi-l redirecţionează spre colectarea conservelor «pentru săracii fraţi români». Are loc un miting la stadion – tot nu mare lucru a fost. Poate o excepţie – Lidia Istrati.
Printre aceste date este şi 27 şi 31 august, care sunt deosebite. Dacă-i să fim atenţi cine au fost protagoniştii lor, apoi înţelegem că putea fi şi altfel…
Iurie Ţurcanu