am revenit de acasa. spun astfel, de parca as fi revenit de pe front. si, sincer, mai simt si acum schije prin corpul meu. simt si acum privirile otetite ale primarului comunist din sat, ale batranilor cu minti spalate (aveam dreptate cand am zis ca ei nu tre sa voteze), mai aud si acum sunetul de telefon al primarului din sat care imi promite o bataie frumoasa (interesant din partea unui functionar public, nu?), le simt pe toate si inca mai am mult timp de acum incolo sa le simt…

stateam la cluj si citeam si unimedia, si bloguri si presa libera si eram la curent cu ce se intampla acasa si imi faceam griji, dar, ajuns peste Prut, mi-am dat seama ca asta inseamna 0! ca sa poti sa faci ceva, ca sa poti sa iti permiti sa zici ceva trebuie sa mergi pe campul de lupta! cum poti sa spui ca lupti, cand de fapt stai cu frica in spatele frontului si astepti? in plus, cu un vot nu schimbi viitorul unei tari (votul meu), a unui popor. nu vreau sa ma gandesc la zilele petrecute acasa, unde oamenii inghit prostiile de la Moldova1 si nit, unde satele sunt pline de mosnegi si babe convinse ca ei traiesc bine, multumiti ca pensia le vine la timp. uite acolo sa mergi si sa faci, apoi sa scrii. ala inseamna jurnalism si activism civic. mi-am dat seama ca sunt un purice daca nu intreprind nimic, si nu am vrut sa ma limitez la conditia de om simplu care inghite prostii si care merge pe 29 la vot. Sia lupta in Chisinau. a locuit acolo vreo 3 saptamani convingand oameni pe strada, o saptamana traind cu 100 lei. eu, in sat, ma topeam ca pestele pe uscat. ai mei erau deja satui de mine, de incercarile mele de a lupta si de a face ceva. acolo, printre batrani si mizerie, acolo se scrie istoria! dar ei sunt produse sovietice si le este destul de greu sa inteleaga asta.

tot acasa am invatat ca nu in Iasi, Timisoara sau Cluj hotaram viitorul Moldovei, viitorul Moldovei il hotarasti cand convingi un batran comunist sa iasa la vot si sa voteze opozitia, viitorul tarii il hotarasti atunci cand te suna acasa si iti pun calusul la gura pt ca cauti dreptate si iti interzic sa mai faci “agitatie” electorala si sa vii cu intrebari “prostesti”! viitorul tarii nu se schimba intr-o zi si nu il schimbam noi singuri. comunistii nu sunt dati jos de sms-urile trimise in tara cu texte pro-opozitie sau de articolele noastre de pe bloguri! sa fim seriosi! trebuie sa ne intrebam cati oameni am convins sa voteze corect si daca dupa aia suntem multumiti, ne putem permite sa deschidem gura. in plus, viitorul tarii se hotaraste acasa, pt ca e clar ca cei de peste hotare voteaza 95% anticomunisti, dar cat alcatuiesc ei: 1, 2 sau 3% din intregul electorat? comunistii in moldova acumuleaza 48 de mandate sau 60, nu la Bucuresti, Iasi sau Suceava!

acum au 61 de mandate. putem spune ca am pierdut. nici daca ma strang la zid si ma ameninta ca ma impusca, iar dupa aia o si fac, nu voi crede in nici o coalitie din care face parte pd-ul! pacat de cei care cred! eu nu mai fac nimic. m-am saturat. ma retrag ca un arici in anul 2 de studentie si imi consum viata de zi cu zi asteptand sa ploaie, mama saraca e obosita de atata irigat. nu mai fac nimic – daca lor (de dupa 29 iulie fac diferenta) le place sa traiasca asa, sa traiasca, de ce sa lupt eu, de ce sa moara Valeriu Boboc sau sa stea inchis permanent Matasaru? intrebam un batran in sat ce pensie are si a zis 1200 lei (100 dolari). nu l-am mai intrebat daca e multumit, impreuna cu sotia primea vreo 180 dolari, iar la anii lor asta inseamna iubire eterna pentru voronin, cel care ii ocroteste, ii apara de rele si le da pensia la timp, urmasul celor care i-au deportat pe parintii, fratii, rudele toate ale omului in cauza in Siberia… ce fel de om te poti numi daca peste 40 de ani ii saruti picioarele celui care iti omoara neamul a 2 sau a 3 oara?