Rege-a venit Maria şi-ţi cere pe Arald…
/Eminescu, Strigoii/
…se crede că ar fi la români Luceafărul. Se consideră chiar şi cel mai voluminos. Este cu adevărat Luceafărul un poem de dragoste, dat fiind faptul că eroul principal face doar declaraţii de dragoste, nu şi dragoste? Dragoste fac Cătălina /eroina/ şi Cătălin /antieroul/ şi una destul de frumoasă… dar asta este alt poem – al cătălinilor.
Cel mai frumos poem antum de dragoste a lui Eminescu, deci şi a românilor, este… Strigoii. Şi ca volum se pare că nu cedează Luceafărului – nu am numărat semmele.
Şi e cu idee, care apropo, coincide cu cea a lui Bulgakov din Meşterul…: Există dragoste adevărată, dragoste ce transcende totul! Boală, suferinţă, moarte…. Dar ea se realizează cu avizul unui personaj obscur, care se prezintă cam astfel: Încerc să fac răul, dar fac binele. De fapt aşa afost de la început, de la Adam şi Eva…
Paradoxul este că strigoii lui Bulgacov sunt citaţi la noi, iar ai lui Mihai sunt omişi. Fiindcă nu se poate aşa ceva: un bun creştin să scrie de bine despre strigoi şi despre obscurul lor tutore…Nelizea!
Scopul celor scrise: dovada că la români totul este confuzie. Chiar şi în chestii clasice nu suntem în stare să facem ordine.
Iurie Ţurcanu