Şi sâni. Sâni regeşti, molcom legănaţi, semisferic iviţi din tăieturile nepioase ale decolteurilor.
La anticariat, făcea de gardă mama feciorului ei - actualmente, plecat, cu cele tinereşti, în vacanţă. Femeie vajnică şi politicoasă, cu accent greoi, de la ţară. Nu ştia cărţi, însă le aranja pe rafturi ca trase la riglă. Ochiul meu maniac şi neîndurător cu aspectul unei biblioteci a remarcat acest amănunt încă de la intrare. Mi-a plăcut asta, chiar dacă Proust zăcea acum tuşind praf, strivit sub un tratat de nefrologie.
Pe un balcon bine forjat şi amarnic ruginit din centru, se apleca o fată care arăta ca însăşi dimineaţa: abia crepeţită, în picioarele goale, cu un tricou fără nume, care se lăsa împuns îndărătnic de nişte sâni în plină erupţie. Într-o clipită, mi-am închipuit cum, în altă lume, în altă vreme, şi-ar fi scos o ţâţă din aceea darnică şi ar fi lăsat să cadă câţiva stropi dintr-o ploaie de lapte cu gust iute, de frunze verzi, în gura unui menestrel care i-ar fi cântat din stradă balade jilave la ipod.
