Ultimele zile, când vorbesc cu prietenii/cunoscuţii, aud întrebarea: “ai cetăţenie română?” (var. 1) sau “ai început să strângi actele necesare pentru redobândirea cetăţeniei române? Vezi, că la toamnă mergem împreună să le depunem” (var. 2). Iar eu_ eu mă tot gândesc – să depun actele pentru redobândire?
Nu mă sperie numărul (şi diversitatea) acestora [mai degrabă mă scârbesc], şi nici timpul necesar procesării şi aşteptării. Pur şi simplu, mă deranjează un lucru – lipsa unei “hârtii” e un fel de stigmat, uneori: dacă nu ai cetăţenie, n-ai anumite drepturi şi, mai rău, “a! tu nu eşti cetăţean al…” (Totuşi, cunosc persoane care mă respectă şi sunt cu mine, chiar dacă n-am acel document).
De câţiva ani buni mă întreb, de n ori pe zi: Şi dacă demonstrez că sunt cetăţean al planetei?
Angela Zaporojan – http://oportunitate.wordpress.com