de Adrian Păunescu.

Se urcă Basarabia pe cruce

Şi cuie pentru ea se pregătesc

Şi primavara jertfe noi aduce

Şi plânge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,

Mereu în casa moare cineva

Şi n-are ţara dreptul să respire

Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfârşit pamântul,

Vin triburi, să ne ia pamânt şi fraţi

Şi-n faţa lor abia rostim cuvântul

Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?

În tragica, neconvertită zi,

Se urcă Basarabia pe cruce

Şi nu ştim învierea când va fi.