Incerc un exercitiu de imaginatie. Incerc sa-mi inchipui cum va arata ziua mea de maine. Sper sa nu am dreptate.
6.30 Ma trezesc. Mananc ceva, ma spal - sunt gata de plecare. Privesc in oglinda si sper sa piarda comunistii.
7.30 Mototolit in metroul arhiplin ies din galeria subterana. Merg pe drum si sper sa piarda comunistii.
7.45 Ajung la ambasada. Sper sa votez repede, sa nu fie coada, sa ma accepte la vot si mai sper sa piarda comunistii.
9.00 Ajung la munca, muncesc, alerg pe teren ca un caine de paza, sun pe unul pe altul sa aflu ce e nou, ascult radioul in masina si sper sa piarda comunistii.
15.00 Ajung in redactie. Deschid readerul google, ma infioara faradelegile comise, ma supar, ma inrosesc, ma doare capul. Oare sa mai sper sa piarda comunistii?
20.00 Astept sa se incheie alegerile. Sunt acasa. Ascult pe net Moldova 1, Vocea Basarabiei, urmaresc fluxul de pe reader google. Sunt si mai suparat. Participarea este masiva. Celor doua milioane de moldoveni care au mai ramas prin Moldova li se adauga moldovenii nebuni, moldovenii morti, moldovenii nenascuti. Speranta mea sa piarda comunistii se risipeste ca ceata intr-o dimineata de vara.
22.00 A aparut deja exit poll-ul. Comunistii au castigat. Nu mai sper nimic. Lupu a trecut in Parlament si impreuna cu Voronin pot alege un presedinte. Lupu presedinte?
24.00 Adorm trist si fara speranta.