Plin de-amar şi de durere,

Vreau pe foaie azi să scriu

Ce în suflet crunt mă doare -

o să mă-nţelegeţi, ştiu

 

 

 Sângereză rana-n mine de pe-atunci când eram sânge

La strămoşi curgeam în vine şi îmi vine azi a plânge

Să văd ce-i cu ţara noastră,cum era ea altădată

Şi-n ce hal e ciopârţită glia de strămoşi lăsată

 

Însuşi Eminescu scrise când durerea l-a înfrânt

„Cum nu vii tu Ţepeş Doamne ” să asculţi al meu cuvânt

Să pui mâna pe toţi hoţii,furătorii de hotare

Şi să-i tragi pe toţi în ţeapă ce nu vii acuma oare ?

 

Veac de veac şi ani dea rândul de păgânii de vecini

Am tot fost bătuţi cu bice şi încoronaţi cu spini

Nu le-ajung pământuri multe ce le au tot din hoţii

Vor şi palma asta mică să ne-o ia de la copii

 

Unde e dreptatea oare, unde e pe-acest pământ ?

Când un hoţ de toate are iar tu mori de veci flămând

Blestemat să fie ceasul primul hoţ când s-a născut

Blestemaţi fie şi fiii ăstui păgân de demult

 

Cred c-aşa ni-i scris în stele să murim şi să ne naştem

Asupriţi fiind de hoţi şi din iarba lor să paştem

Să le dăm tribut în veacuri pân-n-o dispărea pământul

Şi să fim stârpii de dânşii când va fi – n sfârşit cuvântul

 

Asta-i firea omenească eşti păgân sau eşti creştin

Stăpânit vei fi de ură sau de sentiment divin

Şi vei face cum se zice ,cum îţi este scris în vine

Sângele nu-l mai faci apă, el conduce-va cu tine

 

Şi-aşa-i firea noastră frate ,n-avem timp pentru revoltă

Ne vedem de casa noastră ,de copii şi de recoltă

Suntem sedentari în sânge ,suntem paşnici ,primitori

Şi plecăm capul la toate ,la batjocuri deseori

 

Îl primim pe oaspe-n casă, îl hrănim, se odihneşte

Îar a doua zi îa vezi-l cum nevasta ţi-o priveşte

Ţi-nspre seară – ţi fură fânul, din găini ,soţia ,carul

Îar la anul cu-alţi ca dânsul îţi strâmtează şi hotarul

 

Iară noi privim şi tacem şi mai rar ne jeluim

Până-n seară ca străini în ogradă ne trezim

Până unde merge oare păgânismul ist hoţesc

Nu mă duce gându d-amu ,mă întreb şi mă crucesc

 

Mai încape oare lumea pe ăşti hoţi şi cum îi ţine

Dau din cap eu a negare însă nu mă pot abţine

Să-i blestem din nou cu ură – nu e creştineşte dară

Nu mai văd altă ieşire, crede-mă sfântă Fecioară

 

Dumnezeu fie cu dânşii însă i-a făcut el oare?

Nu-mi vine să cred în asta ,Dumnezeule eşti mare

Fă şi tu te rog dreptate ,smulge spinii din pământ

Dă-i pe foc să nu mai crească îar cenuşa zvârle-o-n vânt