Ce rost are scriitura mea? Mă întreb şi eu, mă întreabă şi alţii /cu reavoinţă/.Răspund cu o altă întrebare: dar ce rost are cea a lui C. Tănase & Co? Rostul a ceea ce fac eu: să arăt că nu suntem proşti chiar de-a valma, că nu ne poate un teleleu prosti pe toţi. /că mint şi alţii – e altă poveste, aceea nu se declară adeverişti/.
Încep cu constatarea că cei drepţi au la moment un singur oponent. Lupu a întrat în staul şi sfîşie oiţe. La temă e şi articolul de luni al profetului chelbos, tocmai bun pentru timpenia săptămînii. În două rînduri aminteşte despre timpul puţin, e semn că se sufocă şi are angoase – i se va cere la final socoteala pentru profeţiile minciunoase, dar şi periculoase. Întrun sfîrşit îşi dă seama sesunt partidele noastre, fără a recunoaşte că şi al său /pldm/ este tot aşa. Şi cine e vinovat că de fapt avem un singur partid bine organizat? Vom avea şi al doilea după alegeri: pd la care e de presupus va adera şi ppcd şi altele.
De ce materialul e bun pentru timpenie şi de ce-l comentez? Fiindcă se repetă o mare gogomănie, care face dovada că în ţara asta nici politicieni nu avem, nici politologi. Este vorba despre fenomenul Lucinschi şi şmecherismul, care i se atribuie. Că Kirilîci e şi oleacă şmecher este evident. Dar a reduce politica sa la şmecherii este o incopetenţă crasă. Cu şmecherii poţi cîştiga un mandat în parlament, nişte proprietăţi, funcţii etc. Nu poţi să dirigueşti însă timp de 8 ani o ţară.
La concret. Nu cu şmecherii l-a convins pe A. Moşanu să-i cedeze jilţul în dec. 1993. Tot aşa l-a convins pe V. Matiiciuc să-i facă jocul la alegerile din 96. Dar cine atunci nu i-a jucat? Chiar şi Cimpoi, care nu a fost la prima confuzie la alegerile din 5 aprilie. Nu voi ciripi eu cum a ajuns la comducere. Cine-i curios, să-l întrebe , să zicem, pe Viorică…Omniştientu.
Este învinuit săracu Lupu că îşi bătea joc de luările de cuvînt ale celor din opoziţie. Îi trata cu o anumită doză de umor zic eu. Căci, dacă ar fi luat în serios toate declaraţiile doamnelor Cuşnir şi Pavlicenco, dar şi a dlor… nu-i numesc, apoi ajungea…ştiut unde.
Trec la titlu.Scrie teleleu că Lupu a furat fusele opoziţiei. Stă omul prost şi cu fiarele. Lupul nu fură, el pradă. Dar nu despre asta-i vorba. Dintotdeauna Teleleu Tănase mi-a făcut impresia motanului, care a făcut aseară ceva pe acoperiş, dar a reuşit desdedimineaţă şi prin beci să treacă, pe la ulcioare, să smîntînească. Şi motan fiind pun întrebarea ce a tors el timp de 4 ani, că se află acum în criză de timp?
Răspund: nimic. Nimic consistent. Ne-a amăgit cu o victorie uşoară şi sigură. Şi iată azi opoziţia ajunsă, vorba lui Puşkin, u razbitovo corîta.
Să nu uit. Şi măscăriciul de serviciu /I. Diviza/e în continuă degradare. Săracu Coşbuc a ajuns să fie caricaturizat întrun mod vulgar şi neinspirat. /vezi numărul de luni/. Şi cu el e prost: zi de zi ne minte că tot ce dă din coadă e poezie.
Trec la numărul de marţi. Şi chiar din prima pagină ţîşneşte timpenia. Aflăm mari adevăruri ot Budeanu: Lozanciuc e ciukcea şi în 1994 a cîntat în strună agrarienilor. Iată confuzia, iată o exemplificare a acestei categorii /în concepţia mea/.De ce nu a făcut Budeanu un studiu despre alegerile din 94, sau despre agrarieni? În schimb ne propune fărîme de «adevăr». Adevărul întreg este că pdam a fost opera lui kirilîci. Acolo au fost şi nişte «oameni proşti, dar cumsecade», vorba poetului. Şi o samă de şmecheri. Dar au fost şi alţi cîntăreţi Suruceanu şi Petrache. Anticomunistul #1 de azi Urechian la fel /şi mulţi colegi de-ai săi/; marele politician şi politolog şi istoric A. Ţăran. Şi Mircea Ivanovici, desigur. Se vorbeşte mult de căderea pdam.Ba! A fost desfiinţat după îndeplinirea misiunii. Spicuşorul a metamorfozat în rîndunică…Aşa ceva numai la noi e posibil.
Din păcate şi dna Tatiana Corai întră sub tirul meu. Am tot respectul pentru dumneaei şi o înţeleg că e în serviciu…Un caz cu ordinele m-a atins personal, cel al lui V. Reniţă.Merită omul sau nu tinicheaua – nu mă interesează. Dar o întreb pe dna Corai: ţine minte ascensiunea acestuia? Prima sa porucenie a fost angajarea întro campanie de denigrare a mea, pusă la cale de Şalaru şi prietenii săi de la … sst. Era la Vecernii Kişinev /V.R./, dar publica la Tineretul şi era bun prieten cu Tolea. A colaboratla acel act şi V. Mîndîcanu – să nu se mire nimeni deci că eu vorbesc despre Ala Mîndîcala aşa cum vorbesc, am motive personale. Am avut proces, pe care l-am cîştigat, dar denigrarea din partea lui V.R era minoră, nu m-a supărat tare. Mai gravă a fost denigrarea de la TV cu participarea lui Şalaru şi a academicianului ticălos Gh. Gherasim, care nu doar că au încălcat jurămîntul lui Hipocrate, dar au contribuit la coruperea TV, ulterior a judecătorului Vition /este sus, pe la Curtea supremă/ etc.
Aşa a început corupţia, dnă Tatiana, în Ţara Moldovei: cu deputaţii şi miniştrii buni de la 1990. Nimeni nu a încercat să mă apere, chiar dacă mulţi s-au revoltat. Am încercat să mă plîng lui N. Negru. Atitudinea a fost cam asta: cine eşti dumneata? Adică dacă eşti cetăţean simplu nu ai dreptul la onoare şi demnitate. Orice sanchiulot parvenit poate să te scuipe şi tu trebuie să rabzi. Democraţie în ţara asta, dle Nicolae, nu a fost niciodată. Cu şalari şi alde dumneata şi etc nu o faci.
Mi-am expus supărările mele, care nu sunt atît de subiective cum s-ar părea.
Iurie Ţurcanu