Urmaresc de multa vreme cu multa atentie ce se intampla in R.M. si mi se pare ca e vorba de cazuri tipice de incalcare a drepturilor omului. Dar nu este doar atat: mai e vorba si de incalcari crase ale eticii judiciare, legate de fabricari de “dovezi” care sa justifice cumva privarile de libertate din motive politice.
Nu cred ca exista un singur om care sa creada “dovezile” produse in cazul lui Gh.Brega, cand se stie atat de bine ca el “este vinovat” in ochii autoritatilor de atatia ani doar de “delictul de opinie”, care nu este nicidecum un delict.
Cred ca pe langa incalcarea drepturilor lui, aici mai este vorba si de o crasa miopie politica, pentru ca oricum s-ar interpreta iesirile psihotice ale actualei conduceri de partid si de stat din R.M. (ma refer la ideea cu sobolanul introdus in slitzul unui politician neconvenabil pentru puterea comunista si la alte nazbatii), se poate constata ca ele nu duc nicidecum spre intrarea in EU, ci mai degraba spre balamucul Balaceanca.
Cat despre “magarul lui Matasaru”, datorita reactiei fara masura a actualei conduceri, el a devenit la fel de cunoscut azi in cultura romaneasca precum magarul lui Nastratin Hogea (al lui Anton Pann) care rage adevarul din grajd. Imi pare insa rau sa constat ca acest rau colectiv se datoreaza in mare masura lipsei totale de maturitate politica a alegatorilor din RM, care inca nu au ajuns sa stie cum sa depisteze bolile mintale la conducatorii politici. Romania s-a fript odata cu acest lucru si cred ca e mai calita in aceasta directie. Stiu ca este usor de condamnat o societate de la caldura altei societati si nu ma erijez in indrumator politic, ca nu am acest drept. Dar stiu la fel de bine ca atunci cand la Bucuresti exista pericolul ca oamenii lui Nastase sa preia din nou puterea (vorba lor, “un vot pentru continuitate”), intelectualii bucuresteni s-au mobilizat cu catel cu purcel sa strabata strazile orasului ca sa convinga votantii de pericol.
Dupa traditie, Roma a fost salvata de gastele Capitoliului, dupa istorie, Romania a fost salvata in ultimul moment de trecerea peste o anumita limita a mizeriei.
Ma intreb cine si ce va salva acum “republica de pe Bic“, care, ca si RPD Coreeana, nu e nici republica, nici democrata si nici nationala sau populara.