Stiam ca Transnistria este saraca, dar ca este atat de saraca am avut o revelatie astazi citind un reportaj extraordinar realizat de Viorica Zaharia de la Europa Libera. Stiti filmele despre locurile uitate de Dumnezeu, locurile care pare rupte de restul lumii si in care se intampla tot felul de evenimente paranormale? Pai, sa va zic, Viorica Zaharia a vizitat un astfel de taram.

 

Nu vorbim de Africa si nici de Antarctida, dar locul pare mai nereal decat aceste parti ale lumii. La vreo 30 de kilometri de orasul Dubasari, intr-un sat micut, fara barbati - sunt plecati la munci sezoniere, cu copii si batrani ce traiesc din pensii si ajutoare mizere de la stat, lumea pare desprinsa dintr-un film cu vampiri. Vampirul principal, Smirnov este insa departe, el suge altfel sangele decat stim noi ca se face in mod normal. Dar ma opresc aici in aprecierile date lui Smirnov. Prea a fost demonizat pana acum si i-am pierdut conturul real de dictator corupt.

 

Trec, deci, la viata oamenilor simpli si va invit sa vedem ce a descoperit reporterul Europei Libere in satucul Goianul Nou: “o populaţie nu mai mare de 300 de oameni, … o localitate fără infrastructură şi fără comodităţi minime pentru localnici”. Asta nu ar fi mare lucru, caci si in Moldova sunt n saturi de acest fel. Dar goianii nu au nici barem un magazin in sat. Nu mai vorbesc de spital, biblioteca… Serviciul? Nici pomina. Viata oamenilor se invarte dupa un ciclu natural de iarna-vara: “Iarna mai mult stau acasă decât la învaţătură. E cam greu, de lucru nu-i nimic, tineretul nu are de lucru, lucrează pe la arendatori, dar la ei doar la sezon e de lucru” i-a recunoscut o fetita jurnalistei. Tot ea, fetita, spune ca vrea la Dubasari sau la Chisinau. Probabil cu mintea ei verde realizeaza ca daca nu se rupe va ajunge ca si femeile din satuc: o gospodina cu 5 copii pe care trebuie sa-i creasca mai mult singura pentru ca barbatul ei, alcoolizat deja, nici putinul salariu nu-l mai aduce acasa.

 

Dar si cei de la oras nu o duc mai bine. Din material mai aflam ca exista intarzieri mari de salarii. Marile companii din industria Transnistriei se folosesc de criza ca sa motiveze retinerile. Uite-asa. Asta este adevarata fata a Transnistriei, tara aia din vecinatea Republicii Moldova. Ati citit corect: Transnistria este un stat. Numai ca pe cine intereseaza? Pe nimeni, nici macar pe noi. Dar nu-i nimic, nici pe ei, cetatenii transnistreni, nu-i intereseaza de ce se intampla in Moldova si nu participa la alegeri: “Da, dar de ce să mă duc să votez dacă administraţia noastră e la Tiraspol?”. O intrebare: de ce mai tinem sa pastram Transnistria in componenta Moldovei?