Am găsit în “Metapedia” (o enciclopedia alternativă) definiţia celor două doctrine de dreapta: nazism şi fascism. Din câte puteţi observa, explicaţia este radical diferită de cea care se oferă tinerilor în manuale:

Fascismul a fost doctrina politică adoptată de Benito Musolini, care a luat puterea în Italia după primul război mondial. Cuvântul “fascism” face referire la fascia romană, mănunchi de nuiele în mijlocul cărora se punea o secure, însemn rezervat unor magistraţi şi din care Mussolini a făcut simbolul mişcării sale[1].

Doctrina fascistă poate fi caracterizată prin faptul că are ca obiectiv supremaţia statului asupra societăţii. În septembrie 1924, Mussolini a scris un studiu denumit “Prelude au Machiavel”, care a fost publicat în “Revue de Geneve”, şi în care explica relaţia individului cu statul: “Individul tinde inevitabil la atomismul social, căutând să evadeze necontenit, să nu se supună legilor, să nu plătească impozitele, să nu facă războiul. Puţin numeroşi sunt aceia -eroi sau sfinţi- care îşi sacrifică eul lor pe altarul statului. Toţi ceilalţi sunt, virtual sau de fapt, în revoltă contra statului”[2].

Nazismul cunoscut şi sub numele de naţional-socialism este o ideologie bazată pe idei extrase din doctrina social-darwinismului politic avându-i ca exponenţi pe Otto Ammon şi Vacher de Laponge, precum şi pe ideile doctrinelor rasiste elaborate de autori ca Joseph-Arthur de Gobineau şi Houston Stewart Chamberlain[1].

Plecând de la teoriile darwiniste referitoare la lupta pentru viaţă şi selecţia speciilor, Hitler a ajuns la concluzia că în cazul omenirii acestea se concretizează prin lupta raselor şi că dominaţia lumii revine rasei celei mai puternice, a arienilor[2], reprezentată de naţiunea germană. Referitor la concepţia teoriei rasiste, aceasta consta în ideea că cea mai puternică dintre comunităţile reprezentate în societatea omenească este comunitatea bazată pe rasă, care are la bază elemente fundamentale ca sânge şi pământ, limbă şi cultură. În timpul celui de-al III-lea Reich, aceste teorii s-au concretizat în măsuri considerate de protejare a rasei, prin încurajarea natalităţii la germani şi scăderea ei în rândul adversarilor arienilor[3].

De asemenea filosofia nazistă a mai dezvăluit că evreiii deţineau funcţii importante şi controlau toate mişcările internaţionale prin care intenţionau să conducă lumea: democraţia, pacifismul, comunismul şi capitalismul[4].