PVC, polistiren extrudat, rigips, multibat - aceste cuvinte mi-au intrat in vocabular fara sa vreau. Ieri nu stiam ce inseamna, iar astazi le folosesc cu siguranta unui mester faur, maini de aur. Stiti deja, fac reparatie in casa, mananc praf, am nisip in ochi si multibat in par.

 

Cea mai iepuizanta parte a reparatiei este, insa, razboiul cu vecinii. Dupa cum i-am si suspectat, comploteaza. Alaltaieri, venind de la serviciu i-am gasit pe locul lor preferat - in fata blocului. Scarpinau limbile si mangaiau cateii. Niciodata nu i-am inteles pe oamenii care stau. Eu si cand stau fac ceva, de exemplu acum stau, dar scriu pe blog. Deci, vecinii mei frecau menta. Sa vii prezint: o femeie, trecuta bine de 40 de ani, schiloada - a se citi slaba - si cu parul negru vopsit. Langa ea alta, nu mai stiu cum arata, prea stearsa ca sa-mi revina in minte detalii. Pe celalalt scaun inca doua femei, ambele grasute si gata de atac. Atac asupra mea desigur. Erau flancate de un nene, cu parul grizonat si fata de pensionar in devenire.

 

Cum cei 300 de spartani s-au baricadat in stramtoarea de la Termopile, cum Basarab I ii astepta pe unguri in stramtoarea de la Posada, asa eram asteptat si eu de cohorta de pensionari localizata strategic pe doua banci, una in fata alteia. Prima piatra a aruncat-o cretoasa schiloada:

- Vecine, eu stau deasupra ta si mi se zguduie balconul.

- Se zguduie tare? Gata, s-a terminat nu se zgudui, incerc eu sa parez lovitura.

- Dar ce faci? Ca este atata galagie, reia atacul tipa grasuta de pe banca de vizavi.

- Reparatie, doamna, reparatie, imi arat si eu coltii ca raspuns.

- Eu vin de la serviciu dimineata si ziua dorm. De fapt nu pot dormi din cauza zgomotului, se baga in vorba si nenea grizonat.

- Va spun, nu va mai fi galagie. Mesterul a scos faianta, a dat cateva gauri pentru niste tevi, dar gata, s-a terminat cu galagia. Ma intelegeti?

 

N-a mai raspuns nimeni. Dar dupa fetele lor am vazut ca nu au inteles. Ei nu inteleg cum se poate ca cineva sa-si fi cumparat apartament, nu inteleg cum reuseste sa-si faca reparatie in casa si probabil au un vierme de invidie care ii roade pe dinauntru, au gauri in suflet deja. Secretul este, insa, simplu, muncesc bre oameni buni. In loc sa sparg seminte trag de mine ca magarul. Atat acasa, cat si la serviciu. Stiti la ce ma gandesc: pizma, invidia, rauvoirea ne infratesc, ne arata ca suntem acelasi popor, atat pe un mal, cat si pe celalalt al Prutului.