Ieri am avut o experienţă bizară care mi-a confirmat teza că moldovenii au un soi de complex al robului bine dezvoltat. La o conferinţă dedicată comemorării victimelor deportărilor, supranumite de participanţi “focul roşu”, am ajuns exact la ora când trebuia să se înceapă şi m-am aşezat cuminte. Se apropie de mine un bărbat, zâmbind forţat: “Bună ziua! Da’ tu de la ce facultate eşti şi ce instituţie?” I-am răspuns, aproape fără să ezit. “aa.. (nu prea era ce îi trebuia lui, dar continua) tu poţi să mergi până în blocul central al USM, la etajul patru,acolo..unde e facultatea de Jurnalism şi la catedră să intri să iei de acolo programul conferinţei şi să mi-l aduci? …. În jumate de oră eşti aici!”

- Mai durează jumate de oră până începe conferinţa???

- Nuuu, începe în zece minute, iaca amuş… (îmi citeşte privirea) ei bine, lasă, lasă, amuş vedem cum facem, până ce lasă…

Mdaa, nenea era profesor la USM, iar aici mai era şi preşedintele conferinţei. De două ori şef, ceea ce îi întărea senzaţia că ceilalţi trebuie să i se subordoneze necondiţionat. Mai ales că eram studentă, iar studenţii trebuie să plece veşnic capul în faţa lui. Cred că un occidental, obişnuit cu drepturile omului şi cu economia de piaţă, ar fi îndrăznit să se apropie cu o asemenea revendicare,  (înţeleg că era o situaţie critică), dar mi-ar fi spus şi ceva despre avantajele mele în cazul în care accept.

Moldovenii se focusează pe raporturile de inferiorizare foarte mult. Calculează bine unde se poziţionează ierarhic ca să ştie cui trebuie să se supună, fără să scoată un cuvânt, şi pe cine pot ei să supună în mod autoritar ( după ce interiorizează atâta umilire, trebuie să răbufnească la un moment dat).

De altfel, din cauza acestui fenomen psiho-social au şi existat în Basarabia deportări. O zic pentru că am aflat în timpul conferinţei despre cum au putut evita balticii această oroare: atunci când a venit ordinul sovietic de a identifica şi deporta “culacii”, ei au procedat inedit – au zis, bine, sigur că ei sunt duşmani ai poporului, dar lăsaţi-ne pe noi să ne ocupăm de ei, îi mutăm în alt raion, în altă localitate, o să îi ţinem sub control, ştim noi cum să le venim de hac. Lupu sătul (no offence, Mariane, ştim că tu nu prea eşti) şi oaia întreagă.

Autorităţile moldoveneşti de atunci s-au supus şi au supus -o combinaţie unicală, foarte compatibilă cu firea naţiunii. Şi acum  păstrează o tăcere complice. Rusia, însăşi focarul deportărilor, mai zicea cineva la conferinţă, a realizat deja mai multe documente despre ruşii deportaţi, vorbesc despre acest fenomen oribil şi îl condamnă, îi susţine pe cei care au suferit şi mai suferă. “Moldovenii ar trebui să înveţe de la ruşi”, zicea doamna care a invocat exemplul de mai sus, ceea ce nu e echivalent cu a se supune ruşilor, aş specifica.

Din cauza aceluiaşi complex, zic eu, complexul robului, afost necesar ca un vorbitor la aceeaşi conferinţă să facă o corectare esenţială: “…la începuturile democraţiei noastre, aa,… adică independenţei noastre” …….