”Comunismul dintotdeauna a însemnat teroare şi minciună iar scopul lui a fost îndobitocirea poporului şi transformarea lui în masă biologică, pentru al folosi în scopuri dorite de câţiva inşi, numai că asta duce spre prăpastie”.

Și pe bună dreptate este aşa. Ar fi cazul să urmărim ce au făcut ei pe parcursul celor 8 şi mai mulţi ani nenorociţi de guvernare autoritară şi păcătoasă. La sfârşit de veac XX şi început de secol XXI pământul şi poporul Basarabiei a păşit cu stângul, şi nu a votat cu mintea. A fost o lume buimăcită şi îndobitocită de sărăcie, nostalgie, mentalitate sovietică învechită şi lipsa unei conştiinţe trează că votul e un pas mult responsabil, capabil chiar să-ţi pecetluiască soarta ta şi a poporului tău.

Nu e ecsclus faptul că s-au făcut şi fraude în acea lună de tristă pomină a anului 2001. Însă anul 1998 când s-a croit deschis primul drum spre putere al comuniştilor prin votul nostalgicilor şi iresponsabililor, şi anul 2001 când comuniştii au ajuns majoritari în parlament, a însemnat deschiderea unei noi perioade în istoria Moldovei de peste Prut, plină de ecsperimente statale, sociale şi economice nefaste de ruşinoasă amintire şi acţiuni distructive la adresa românilor băştinaşi de la noi, însoţite pe alocuri de mari riscuri şi cumpene ale istoriei. Unul din aceste cumpene a fost şi este Memorandumul cozac despre federalizarea Rep. Moldova iar altă cumpănă a fost ratificarea unui act în Parlamentul Republicii Moldova referitor la autodeterminarea diasporei găgăuze în caz de reunire cu România.(!) Să ne amintim deasemenea de învinuirile la adresa României că ar fi stat fascist, de promisiunea că Republica Moldova se va uni cu Rusia şi Bielorusia cu care dealtfel nu avem nici în clin nici în mânecă. Să ne amintim de promisiunea deşartă că vom rezolva problema retragerii ruşilor din regiunea nistreană, de dicţionarul păcătos moldo-român a lui Stati, de restaurările pripite şi necalitative ale mănăstirilor basarabene în numele secerii şi ciocanului, tocmai acea care le-a distrus şi care a ucis atât de mulţi călugări şi preoţi, de aşa zisă amnistie fiscală a marilor rechini- ”carifani” de-ai lui Voronin, de ruinarea agriculturii trâmbiţată cu neruşinare ca program ”satul moldovenesc”, de ”predicile” lui Tarlev în biserică care zicea că doar votul comunist ne va salva, şi multe alte bazaconii, culminând cu incendierea tot de către ei a Preşedinţiei şi Parlamentului şi ciomăgirea şi uciderea oamenilor paşnici în majoritate tineri. Dar să le luăm pe rând.

Cât nu ar fi de straniu, primii ani de după alegerile din 2001 pentru omul de rând a decurs ca şi în alte guvernări liniştit, iar comuniştii tăceau ca ceva în iarbă. Era o linişte înaintea furtunii. Comuniştii tacit, în primii ani au făcut purificări în organele de drept, forţă, în compania Teleradio Moldova, în ministere şi în primării. Iată de ce pentru omul de rând totul decurgea liniştit, el neştiind adevărul. El câştiga leafa, iar comuniştii curăţau ministerele de oameni incomozi. Și asta a continuat până nu a ajuns cuţitul la os. Abia atunci omul a început a simţi ce înseamnă să votezi ”bulgărele de secetă şi foame” cum spune cântecul, şi care este PCRM-ul. În 2005, când se credea că faima comuniştilor erodează ca rezultat al propriilor lor acţiuni, un nou blestem s-a abătut asupra noastră. Opoziţia în persoana Partidului Popular Creştin- Democrat, care la începuturi se numea Frontul Popular şi pe care l-am crezut stegar al mişcării de eliberare naţională din Republica Moldova, simbol al eliberării Basarabiei româneşti de sub influenţa şi dominaţia rusească şi repunerea acestui pământ la normalitate prin restabilirea limbii române ca la ea acasă, tocmai acest partid trădează şi merge la compromis cu comuniştii contra unor locuri moi în fotoliile parlamentare, discreditându-se în ochii oamenilor. Astfel comuniştii mai capătă un nou mandat, cel din 2005-2009. De nu era această trădare, demult era stârpit şi comunismul şi influenţa rusească pe pământul nostru, dar se vede că în vinele aşa zişilor politicieni e obligator să curgă sângele trădării… Ne-am trezit de fapt cu o guvernare pro rusească care nu ezita să acuze permanent Bucureştiul. A venit apoi anul 2009, anul unor noi alegeri parlamentre. Românii din stânga Prutului, şi-au pus noi speranţe în schimbare. Mai ales că cei plecaţi la munci în Europa au votat masiv şi indiscutabil pentru o nouă clasă politică, apărută în persoana celor trei partide- Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat şi Alianţa ”Modova Noastră”, arătând totodată că vor o schimbare în bine, o stopare a sărăciei, o Basarabie fără comunişti, de mutrele şi acţiunile cărora s-au săturat până în gât. Rezulatul aflat ne-a şocat pe noi toţi, comuniştii iarăşi ies biruitori. Biruie datorită fraudelor masive de diferite feluri, datorită votului tuturor cimitirelor din republică şi datorită votului intruşilor cu viză de domiciliu fictivă sau a inşilor cu mai multe fişe de însoţire la buletin care s-au răspândit prin oraş şi au votat la mai multe secţii de vot odată. Sânt fapte absolut dovedite şi care nu pot fi supuse îndoielii. Aceasta este faţa comunismului- faţa minciunii spurcate. După valul de protest absolut îndreptăţit al tinerilor din 6-7 april, comuniştii îşi dau arama pe faţă şi trimit prin înfiltrare bande de puşcăriaşi şi paţani cu feţe tip slav, care provoacă masa de tineri adunaţi la preşedinţie şi parlament să spargă geamurile celor două clădiri- Preşedinţia şi Parlamentul. După asta du-te şi caută cine era provocator dacă poţi. Aşadar prin iuşchizarlâcuri şi trucuri intrigante, comuniştii prin mâna acestor provocatori plătiţi au reuşit să ia castanele din foc cu laba pisicii. În capul opoziţiei celor trei partide, respectiv PL, PLDM şi AMN care au încercat să ia situaţia din 7 aprilie sub control, sau scurs tot felul de mizerii şi învinuiri grave, ceva de tipul ”instigare la lovitură de stat cu sprijin politic din afară”. Bineînţeles că vina pentru toate cele întâmplate revine în totalitate Partidului Comunist din Republica Moldova şi cetelor de provocatori, precum şi călăilor în uniformă de poliţai care au bătut, calicit, ucis şi culmea- au necinstit şi violat fetele noastre, câştigând toată ura şi dispreţul taţilor şi mamelor noastre. În acele zile însorite, prin comisariatele republicii, prin aşa zisul ”coridor al morţii” tinerii şi tinerele care au participat la acele proteste au fost ţinuţi fără apă şi mâncare şi bătuţi fără pic de ruşine şi milă. Toţi erau nevinovaţi, luaţi cu japca de pe stradă mai pe înserat sau în puterea nopţii şi duşi în direcţii necunoscute, luaţi ziua în amiaza mare de la lecţii, ore, din cămine, luaţi de indivizi în civil de prin troleibuze sau bătuţi direct în stradă. Au fost urmările datei de 7 aprilie. Parlamentul şi preşedenţia au ars tot din vina comuniştilor şi complicilor lor, şi tot din vina lor se fac chipurile aşa zisele reparaţii ale celor două clădiri, de fapt o spălare de bani din buget, hotărâtă cu luni înainte prin tendere obscure şi puse în faptă prin intermediul tulburărilor ce au avut loc cu urmările pe care le ştim cu toţii. Toate acestea sânt urmările fraudelor de la alegerile din 5 aprilie şi a comunismului însuşi. Rezultatul final este că ne îndreptăm spre o dictatură personală a lui Voronin, un stat represiv, o închidere a gurii opoziţiei, a ziarelor şi posturilor de radio incomode, o tensionare a societăţii în ansamblu şi o stare de nesiguranţă zilnică. Iată deci ce ne fac comuniştii nouă. Prezenţa de spirit a opoziţiei celor trei partide- PL,PLDM şi AMN care de două ori a zis un ”nu” hotărât comuniştilor în alegerea lui Zâna Greceanu ca candidat la preşedinţia republicii, este acum pusă din nou în pericol, şi odată cu asta ne ameninţă şi pe noi, prin noi acţiuni ale comuniştilor. Egzistă la ora actuală un mare pericol, ca partiduţele perdante în scrutinul de ruşinoasă pomină, având lumină verde de la comunişti prin micşorarea barierei în procentaj a accederii în parlament, să fie impregnate cu agenţi propaspăt înfiltraţi de la comunişti, şi mă pune pe gânduri aicea fenomenul Lupu şi fenomenul Roşca, primul e de curând sosit în partidul democrat a lui Dumitru Diacov şi cel de-al doilea a luat hăţurile procuraturii şi poliţiei după cum a şi visat, în urma unui decret prezidenţial. Sânt nişte manevre foarte periculoase, şi atâta timp cât egzistă acest pericol, pericolul roşu, atâta timp noi- românii din Basarabia nu avem dreptul să ne relacsăm sau să ne culcăm pe-o ureche. Vigilenţă macsimă şi participare masivă la viitorul vot, obligator pro opoziţie, anticomunist, şi sub nici o formă pentru partiduţele perdante mici din fostul scrutin, iată reţeta rezistenţei eficiente. Numai astfel vom preîntâmpina biruinţa comuniştilor sau migrarea de voturi de la partiduţe spre comunişti. Cu alte cuvinte- Moldoveni, votaţi doar Partidul Liberal, Liberal Democrat sau Alianţa ”Moldova Noastră”. Doar ei au demonstrat demnitate şi verticalitate prin refuzul de a colabora cu comuniştii. O nouă victorie a comuniştilor ar însemna catastrofă pentru destinul românilor basarabeni! Dumnezeu este cu noi. Să fim vigilenţi şi uniţi cu toţii, noi, românii din această parte de Moldovă. E posibil să aibă loc noi falsificări la votul din 29 iulie 2009 şi care să atragă noi valuri de nemulţumiri din partea poporului. E posibilă şi folosirea forţei din partea organelor poliţieneşti subordonate Partidului Comunist, sânt posibile şi scenariile cu morţi şi victime. Situaţia e asemănăptoare cu cea din decembrie 1989 din Timişoara sau cu cea din Iranul zilelor noastre. Se cere o mobilizare generală a populaţiei pe toată republica pentru a nu fi permis ca dezmăţul comunist să se repete iarăşi, aşa cum s-a întâmplat după 5-7 aprilie. Aşadar, o să-mi permit să-l citez pe Constantin Tănase- ”Atenţie moldoveni, ceva ni se pregăteşte”.Totuşi, după toate cele spuse mai sus vă întreb şi ne întrebăm cu toţii- De ce avem pe capul nostru atâta blestem, atâta ghinion în tot ceia ce facem şi de ce nu putem scăpa de aceste făcături rele? Răspunsul este iarăşi unul-din cauza partidului comunist care ne strică mâncarea pentru a câta oară. Revenind la titlul acestui articol, î-mi vine să împart foaia în două coloane. Prima ar fi- Ce vor comuniştii şi a doua- Ce vor primi comuniştii.

1.Ce vor comuniştii. Păi ei vor una, şi acest lucru a fost probat de nenumărate ori prin faptele lor. Toată echipa PCRM este compusă din oameni în vârstă, mulţi din ei pensionari, cu mentalitate veche sovietică, pe alocuri stalinistă, dar toţi ca unul cu atitudine vădită pro rusă şi urăsc de moarte tot ce e românesc băştinaş, iar molodoveniştii care sânt antiromâni să ştie şi ei că sânt pe această listă. Deasemena mulţi din staful comunist sânt de alte etnii şi neatuhtoni- ruşi, ucraineni sau beloruşi veniţi pe aicea „conform raspredeleniei” din alte colţuri ale imperiului roşu, fie de altă naţie – găgăuji, bulgari sau evrei, toţi cu adâncă ură pentru autohtoni. Metodele de lucru în politică ale acestor indivizi sânt conform metodologiei sovietice depăşite. Iată de ce mulţi dintre ei sânt necunoscuţi sau anonimi. În mintea lor nu egzistă loc pentru reforme economice, programe anticriză, programe de reîntoarcere a băştinaşilor din străinie, programe economice de stimulare a tineretului să-şi afle un loc de muncă pe acest pământ sau semnarea Convenţiei micului trafic la frontieră cu România sau acţiuni politice de apropiere de ţara-mamă România. Pentru ei nu egzistă programe de schimb de studenţi cu alte state sau conceptul liberei circulaţii, etc. Doar învinuiri bolnăvicioase la adresa României, doar acţiuni de intimidare la adresa opoziţiei, doar bruierea postului de radio ”Vocea Basarabiei”, doar transformarea republicii în ţarc naţional, învrăjbirea societăţii, îndobitocirea maselor, rusificarea şi transnistrizarea românilor băştinaşi, posturi de radio moarte sau neghioabe din care sună o limbă străină iar în ultimul timp chiar urât sunătoare, doar delirul permanent cu „duşmanul intern şi ecstern al statalităţii moldoveneşti”, sau depistarea aşa zişilor statalişti, care în accepţia lor trebuie să arate ca martorii lui iehova, adică să umble din casă în casă şi să propăvăduiască ”adevărul” despre anul 1991, atunci când noi am aşteptat mai întâi să vedem ce fac georgienii sau ucrainenii, şi doar apoi să ne anunţăm şi noi drepturile la Moscova.

Mai nou, preşedintele Voronin s-a ecsprimat direct că noi, românii din dreapta Nistrului am fi provocat războiul din primăvara-vara anului 1992, aducând totodată ofense de neiertat nouă tuturor şi mai ales celor care cu preţul vieţii au riscat în tranşeie în acele momente de grea cumpănă. Astea toate sânt corecte în accepţia lor, însă nu şi a noastră.

Dicţionare moldo-române, acuzaţii cinice la dresa poporului, aducerea republicii în pragul sărăciei, umilinţa la Moscova, învrăjbirea societăţii, moldovenismul primitiv, asta da politică. Transformarea Moldovei într-un lagăr cu oameni apatici, cuminţi şi fără vlagă, asta da societate şi statalitate. Mai pe scurt, comuniştii ne urăsc, şi urăsc nu numai ce este românesc, dar şi tot ce este european şi asta ei vor să auză şi de la noi. Numai că egzistă un vechi proverb românesc- Nu mor caii când vor câinii. Pe lângă faptul că ei vor să fim veşnic săraci şi dobitoci, fără pic de demnitate, voinţă şi mândrie, ei încearcă să spună acum şi să convingă comunităţile de ucraineni, găgăuzi, bulgari, ruşi sau alte grupuri etnice, că românii au dat foc la parlament şi că în curând ei vor veni în sate şi îi vor bate pe toţi, deci doar noi comuniştii vă putem apăra de pericolul românesc şi unionist. Au început să implice până şi preoţimea de la Mitropolia Moldovei în predici politice pro comuniste, culmea, în biserici. Pe 5 aprilie soldaţii au votat cu comandantul într-o cabină, comandantul arăta cu degetul la emblema secerii şi ciocanului, soldatul punea ştampila, în caz contrar vai şi amar de bietul soldat. Aşijderea s-a votat şi prin puşcării.
Iată faţa adevărată a ceia ce am votat în 2001 până încoace, am admis nişte hoţi şi bandiţi la pârghiile puterii. Dar culmea măiestriei comuniste şi a prostiei noastre moldoveneşti cu specific basarabean, şi o spun cu toată ruşinea şi durerea, este cum de s-a reuşit ca prin canalele de radio şi de televiziune, timp de 8 şi mai bine de ani, ei să reuşească a ne îndobitoci, învrăjbi şi porni unul contra altuia frate cu frate, nepot cu bunel, nepot cu unchi, ginere cu socru, ajungându-se ca cei drepţi să fie socotiţi duşmani şi a fi învinuiţi de fascism sau de a fi dat foc celor două clădiri. Şi de ce oare, că parcă nu sântem o naţie proastă ca noaptea? Aceasta, pe lângă celelete, o socot crima cea mare.

2. Ce vor primi oare comuniştii pentru toate cele făcute? Păi următoarele lucruri. Dorind cu tot sufletul egzodul Basarabenilor în străinătate ca nici urma să nu li se afle, comuniştii nu au prevăzut că fiind acolo ei se vor „îmbolnăvi de capitalizm”, în termeni normali fiind spus, îşi vor schimba mentalitatea în bine, se vor face mai responsabili şi se vor deştepta, dar principalul e că se vor întoarce la vatră. Lucru care s-a şi întâmplat. Aceşti basarabeni obligator sânt anti comunişti şi vor o schimbare. Ei au şi votat corect. Un alt lucru benefic care se întâmplă este schimbarea de mentalitate în rândul celor din interiorul republicii şi a studenţilor basarabeni din România, care simţind acest jug apăsător şi insuportabil, parcă s-au deşteptat dintr-un somn de moarte. Un alt factor benefic sânt mijloacele de informare în masă normale şi nepărtinitoare care educă populaţia republicii.
Un alt factor este şi noua generaţie, care se regăseşte tot mai mult doar în cadrul României şi doar în cadrul Uniunii europene şi nu într-un stat de tip ţarc. Alt factor al schimbărilor pozitive sânt şi evenimentele tulburi din 5-7 aprilie şi agonia partidului comunist, atunci când a pus în aplicare bâta sa numită poliţie, astfel câştigând ura, indignarea şi dispreţul popular.

Mulţi părinţi şi bunei care în trecut au votat comuniştii, s-au deşteptat. Le-a venit mintea la cap şi unor alolingvi care au înţeles că nu Filat, Chirtoacă sau Urecheanu sânt acei răi care chipurile ar vrea să-i bată pe alolingvi, ci comuniştii sânt aceia care toarnă gaz pe foc aţâţând masa rusofonă că opoziţia politică în persoana celor trei partide le vrea moarte, sau cine ştie ce grozăvii. În acest sens aş aminti de declaraţiile găgăuzului Furmuzal, care a spus că nu le stă bine găgăuzilor să stea în avangarda isteriei antiromâneşti impusă de comunişti, şi că nu le stă frumos lor găgăuzilor să indice naţiunii titulare cum să se numească. Iaca aşa!

Mai departe e nimerit să amintesc şi de mulţimea de articole din diferite ziare din Rusia unde se spune clar că conducerea comunistă din Moldova s-a compromis, că va cădea şi că în curând Basarabia, adică actuala Republică Moldova se va reuni cu România, şi asta în scurt timp.

La urmă să mai zic că însuşi Dzâna Greceanu, după toate ameninţările ei haine din ecrane că ne va împuşca ca un terminator, şi-a făcut alături de alţi satrapi şi un soi de anti reclamă, şi care în înverşunarea lor încăpăţânată spuneau şi spun una şi bună- Noi trebuie să păstrăm Republica Moldova ca stat pe hartă cu orice preţ. Aicea stă logica.

Adică un fel de, atunci când ruşii neagă că în filmele holivudiene ruşii beau multă votcă, şi că asta nu ar fi adevărat, atunci numaidecât un regizor de tipul Stiven Spilberg le va reproşa că ei sânt anume aşa.
Asta e şi soarta statalităţii moldoveneşti. Dacă ei insistă cu încăpăţânare să o păstreze, atunci ea garantat va dispărea, şi asta mai repede decât o cred ei. Nu cumva vi se pare că aici miroase a unire cu România?

În final trebuie să spun că peste toate legile lumeşti pomenite mai sus egzistă şi o legitate dumnezeiască care spune că la judecata de apoi fiecare popor se va prezenta cu neamul şi biserica lui, aşa că nu ne şade frumos nouă Românilor basarabeni să ne ţinem departe de fraţii noştri de peste Prut şi din alte regiuni din afara României.

A trebuit să moară Grigore Vieru şi Andrei Vartic ca să înţelegem mai bine această necesitate, adică a revenirii acasă.

Asta vor primi comuniştii din Republica Moldova – detronare, şi reunire cu România, conform unităţii de neam, ţară şi a logicii istoriei şi bunului simţ.

”Sântem Români şi punctu!” (M.Eminescu).

”Nu vă fie frică, comunismul pică!”
(lozincă românească din decembrie 1989)

”Cei care se cred marii învingători, vor fi foarte curând marii învinşi”
(V. Filat).

  • Am scris la lumina lumânării, într-o seară de iulie,
    Costache Andruşceac – fost membru al Mişcării Unioniste din Republica Moldova.