Merge Maiakovski în fruntea unei coloane de muncitori. Îl vede pe Esenin - şedea omu sub un gard, îşi trăgea sufletul. Maiakovski, văzându-l, se umple de inspiraţie şi unde face: Лежит       безжизненное                    тело На нашем          жизненном                    пути! Esenin ridică privirea şi-i răspunde: А вам, блядям, какое дело? Могли бы мимо и пройти…