Anual, pe 9 mai, Rusia serbeaza cu mare fast ziua victoria impotriva fascismului cu aerul ca meritul i s-ar datora exclusiv. A inventat chiar si o denumire pentru cel de-al Doilea Razboi Mondial, care incepe pentru majoritatea rusilor la 22 iunie 1941 si pe care il intituleaza patetic Marele Razboi pentru Apararea Patriei.
Numai ca, dupa ce s-au instalat pe teritoriile “eliberate”, rusii nu s-au deosebit radical de nemti. Comunismul impus popoarelor cucerite, deportarile masive (cecenii au fost stramutati toti ca unul in Asia Centrala), purificarea etnica, nedeclarata la nivel oficial, dar care se practica de facto in teritoriile ocupate de Rusia, nu au fost condamnate suficient de lumea civilizata, dar mai ales de popoarele ocupate. Caci pana acum, presedintii moldoveni faceau ce faceau si o zbugheau de 9 mai la Moscova, fericiti ca pot poza alaturi de Eltin sau de Putin, unde, cu aere de mahniti si intristati depuneau coroane de flori la mormantul soldatului rus si tineau, daca li se permitea onoarea, tineau discursuri lingusitoare despre sacrificul si rolul decisiv al Rusiei in izbavirea lumii de fascism.
Nimic din toate acestea nu se intampla in ziua cand se comemoreaza amintirea deportatilor, victime ale Armatei Sovietice eliberatoare si ale comunistilor ahtiati de umanism. Oare nu cumva pentru ca victimele sunt “dusmani ai poporului”, “culaci”, caucazieni, tatari, calmaci, basarabeni si si-au meritat soarta? Sau pentru ca epurarea etnica a fost justificata, in caz contrar “specialistii de inalta calificare” nu ar fi avut spatiu de manevra si de trai?
Sper intr-un final ca vom avea si noi un presedinte de tara care va considera ziua deportatilor mai importanta decat prestatia Rusiei in cel de-al Doilea Razboi Mondial si care va sti sa puna corect accentele. Pentru ca si invinsii, sau in cazul de fatza – victimele colaterale, au nevoie de o istorie, scrisa daca nu de ei, cel putin de o mana neutra.
enervant.wordpress.com