Cred că omenirea a pășit într-o epocă în care eroii războinici nu-și mai găsesc locul. Epoleții lor murdari de sânge vinovat sau nevinovat, săbiile zângăninde care au retezat capete sau au scos în afară intestine, sulițe cu capete înfipte în ele nu mai pot provoca admirație unui om modern cultivat. Dimpotrivă, îl vor oripila și dezgusta. Căci numai un schizofren poate înălța concomitent imnuri eroismului sângeros al strămoșilor și proclama atașamentul mai mult sau mai puțin zgomotos față de valorile general-umane.
Nu-i voi condamna sau venera pe strămoșii războinici ai națiunii din care fac parte, deoarece sunt conștient că ei n-au făcut decât să se conformeze realităților din vremea lor. Adică nu pot aplica discursurile moderne la epoca medievală. Pentru că aș greși indiferent că le cânt osanale, ori îi condamn frenetic. Practic, niciunul din ei n-a făcut istorie. Și în acest caz nu ne vom întrista, cine știe poata că am fi plătit despăgubiri de război încă la 5-6 state.
Deci, se pare că eroii s-au transformat în antieroi. Măcelărirea unor populații, genocidul în numele unor idealuri pretins naționale nu mai fac casă bună cu noile realități, cu sensibilitatea unei omeniri obosite de războaie, care nu mai e dispusă să sublimeze omuciderea, să o desemneze drept eroism, cu excepția fundamentaliștilor de orice speță pentru care crima „eroică” este sinonimă cu virtutea supremă.
enervant.wordpress.com