A devenit deja iritantă această „agramaţie politic corectă” între diverşi „politologi” cărora le este frică să studieze anumite aspecte ale doctrinelor de dreapta. Am observat că în facultăţile noastre practic nu se studiază ce a însemnat în esenţă fascismul şi nazismul în istoria gândirii politice, chiar dacă există un teren foarte vast de cercetare.

„Fascismul” este utilizată mai mult în calitate de epitet, care de cele mai dese ori se află în contradicţie cu subiectul căruia este aplicat epitetul. De exemplu, stânga ideologică aplică noţiunea de „fascism” la tot ce este opus socialismului. Familia tradiţională, capitalismul, liberalismul, conservatorismul sunt calificate drept „fasciste” chiar dacă acestea nu au nimic în comun cu doctrina dreptei italiene. Acest obicei vine din anii 20 ai secolului XX, când KOMITERNUL a început să eticheteze toate doctrinele politice necomuniste drept „fasciste”. Această practică a continuat şi în anii următori, inclusiv şi astăzi.

Desigur, wikipedia nu poate fi prezentată drept o sursă serioasă de documentare, totuşi, nu aş putea spune că manualele noastre de politologie ar fi departe de o astfel de abordare. Iată ce definiţie oferă varianta română a wikipedia: „Fascismul este o ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, care a stat la baza unor partide de extremă dreaptă politică, caracterizându-se prin naţionalism extremist, misticism, violenţă, demagogie socială, etc”. Practic, această definiţie nu oferă nici un fel de informaţie. Mai mult decât atât, aici avem o deviaţie gravă de la regulile de alcătuire a unei definiţii normale. Iată ce spune aceeaşi wikipedie despre definiţie:

„Pentru ca o definiţie să fie funcţională, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. Să fie caracteristică;

2. Să nu fie circulară (un cuvânt nu se defineşte prin el însuşi);

3. Să fie clară şi precisă;

4. Să fie logic afirmativă;

5. Să nu conţină contradicţii.

Modul în care se încearcă să fie explicat fenomenul fascismului nici unui punct, fiind redusă la nişte lozinci, metafore, neclar, conţine contradicţii. Cărţile doctrinare, în special „Dotrina fascistă” a lui benito Mussolini nu conţine nici o referire la naţionalism, violenţă. Misticismul ar putea fi un element, iar „demagogie socială” este caracteristică şi comunismului.

Ce este totuşi fascismul?

În primul rând, fascismul poate fi aplicat doar în cazul Italiei, nicidecum Germaniei, României sau altui stat, unde în perioada interbelică, mişcările de dreapta avea scopuri şi valori absolut opuse.

Unitatea societăţii, supremaţia statului

Numele doctrine provine de la „fascio”, un mănunchi de vreascuri în jurul unei bărdiţe, simbolul solidarităţii societăţii, consens naţional în jurul principiului de stat. Statul este ca un organism care reuneşte corporaţiile (organizaţii care reprezintă diverse pături sociale şi grupuri profesioniste), care nu este reprezentativ ci se află deasupra societăţii, naţiunii. Inspiraţii sunt diverse: teorii ale dreptului, teoriile sociologice (îndeosebi a lui Vilfredo Pareto), plus cultul pentru Imperiul Roman şi puterea imperială, deci căderea în neopagânism.

Fascismul încearcă să contruiască un socialism care evită “lupta de clasă”. Un socialism care pune la bază solidaritatea tuturor componentelor sociale, evitând conflictele sociale.

Ateismul şi anticlericalismul

Fascismul s-a născut ca o mişcare atee, în pofida faptului că a ajuns la un compromis cu Papa de la Roma.

Naţionalismul

Fascismul nu poate fi considerată o doctrină naţionalistă. Naţiunea era privită doar ca un element supus cultului statului, corporaţiile aveau caracter internaţionalist, iar antisemitismul era inexistent. Mai mult decât atât, naţionaliştii italieni se aflau în opoziţie faţă de regimul fascist al lui Mussolini, care îşi propunea construirea socialismului în Italia.

Nu ne miră deloc că mai multe personalităţi care au fost fie ideologi ai fascismului, fie cercetători, compară regimul fascist cu regimul sovietelor din URSS. Din punct de vedere al conceptului despre stat, organizare, bolşevismul stalinist este echivalentul fascismului mussolinian.

Poate cu o altă ocazie voi face un articolaş care va analiza mai profund toate teoriile care au stat la baza concepţiei fasciste. Până ce, mă mulţumesc cu această scurtă intervenţie care încearcă să clarifice  lucrurile.

Cum aş vedea eu deifiniţia?

Fascismul: doctrină politică de dreapta bazată pe un cult al statului, principiul corporatismului social şi revigorarea autorităţii imperiale. Îşi propune construcţia socialismului prin evitarea luptei de clasă.

P.S.: deci, să rezumăm, „fascismul” se utilizează doar atunci când ne referim la regimul lui Benito Mussolini şi continuatorii doctrinei acestuia. Nazismul se referă strict la cazul naţional-socialismului german şi continuatorii acestuia. Aşadar, nu putem vorbi la mod serios de existenţa „fascismului” şi „nazismului” în Republica Moldova.