Motto: Politica este calculul realităţilor

/iu tsu/

Nu prea au scris ziarele bune despre 22 iunie, precum alţi ani. Am observat doar ceva ciripeală despre tov Molotov şi von Ribbentrop în Jurnal. Nimic inedit nu am de spus. Printre altele radio Iaşi a dat cîteva adevăruri la temă, pe care le voi folosi fără citaţie.

Cîteva mituri cu răsturnarea respectivă.

1.Dacă ar fi opus rezistenţă sovieticilor, România ar fi fost desfiinţată. Fals. Dar aici e altă problemă: România nu era gata de războiul iminent la acea dată. Cedarea fără cea mai mică rezistenţă a fost o mare umilire a armatei române, dar şi un argument pentru propoganda sovietică: au cedat fiindcă nu era a lor. Din punctul nostru de vedere am fost trădaţi şi nu pentru ultima oară. Şi asta e esenţial pentru evenimentul dat. Nu ce a făcut careva Molotov sau Ribbentrop.

2. A triumfat dreptul forţei. Desigur! Şi totdeauna a fost aşa. Dar ruşii aveau şi drepturi, cîştigate ştim noi cum. Astfel Basarabia /sudul/ o aveau cumpărată la 1878. Dar şi întreaga provincie a fost recunoscută ca fiind a ruşilor de către statul român la 1916, cînd s-a întrat în război. A fost al doilea tîrg pe sama noastră în schimbul Transilvaniei.

3. Situaţia geopolitică actuală este un rezultat al Pactului Rib-Mol. Fals! Total fals!! Că bîkienii cred asta – pot înţelege; nu-l înţeleg pe Băsescu şi consilierii săi, care vorbesc la modul serios şi cu ruşii/!/ despre anularea pactului şi a consecinţelor sale. Situaţia a fost decisă după cel de-al doilea război de către învingători.

Şi chiar dacă nu ar fi convenit Hitler cu Stalin, oricum Basarabia ar fi fost revendicată şi luată, poate în alt mod. A fost pactul una din tacticile fiarelor, care se pregăteau de sfîşierea lumii.

De menţionat că puterile /SUA / au fost de partea Uniunii Sovietice.

4. Ce se uită /conştient/ este modul neadecvat în care România a tratat problema Basarabiei, care a apărut nu din senin în iunie 1940. Din 1924, consecvent, US pregătea actul prin revoluţii în provincie şi prin crearea RASSM. Îndreptarea României a jucat un anumit rol: cercurile sioniste influente au fost iarăşi de partea ruşilor, ucrainenilor mai exact. Iarăşi o nuanţă care este abea acum înţeleasă la Bucureşti. Relaţiile bune cu Rusia ar putea fi de folos, dar nu se rezolvă, ucrainenii nu cedează teritorii.

În final: Există o ecuaţie geopolitică în această zonă, alcătuită începînd cu 1812 şi care nu poate fi rezolvată cu “frînturi de limbă”. România a mizat pe oportunităţi şi nu a fost coerentă în politica sa şi din acest motiv nu a reuşit. R. Moldova este o realitate. Şi nu doar una cartografică. Pentru a face politică mai mare mai mică ar fi bine să cunoaştem realitatea, care este aşa cum este

5. A fost o greşeală lichidarea autonomiei Basarabiei şi nedorinţa de a consulta populaţia. La 1924, după reformele bune România ar fi avut cî,tig de cauză. La 29 iulie curent vom avea şi plebiscit, nu putem evita anumite întrebări. Era bine dacă se făcea în 24 sau 1992…

Iurie Ţurcanu

pis. Pentru eventualii deştepţi: observaţi că e o lecţie pentru alţii.