Cand in Piata Marii Adunari Nationale s-au adunat 30 de mii de moldoveni, colegii, prietenii mei din Bucuresti ma intrebau: “acesta-i protest? Asta-i revolutie? Cu numai 30 de mii de oameni?!”. Raspunsul meu era: “Categoric, da!”. Si acum, privind revolutia din Iran, sunt de aceeasi parere.
Iranienii ne-au calcat pe urme si parca repeta pas cu pas revolutia moldoveneasca. Noi, moldovenii, am fost primii care am utilizat tehnicile moderne de comunicare pentru a ne chema la proteste, iranienii le-au branduit. Inainte sa va zic mai departe va rog sa nu ma criticati prea dur pentru ca am comparat cele doua revolutii. Stiu, este fortata comparatia, dar pentru frumusetea concluziei va rog sa-mi permiteti sa continui. Deci, Ahmadinejad a interzis jurnalistilor straini sa relateze despre ce se intampla in tara; Voronin i-a expulzat pe jurnalistii romani exact pe acelasi motiv. Ahmadinejad si-a autoizolat informational tara; Voronin a facut la fel taind canale de comunicatii, blocand site-uri, bruind semnale; Ahmadinejad a acuzat Statele Unite ca sta in spatele revoltelor; Voronin… si el a acuzat, a aratat cu degetul spre Romania; Ahmadinejad a omorat zeci de oameni pe strada; Voronin si-a patat mainile cu sange, insa au fost mai putini morti, trei daca nu gresesc. Aici se incheie termenii de comparatie si incep diferentele.
Marea si cea mai importanta diferenta dintre revolutia twitter moldoveneasca si revolutia twitter iraniana sta in numar. Sute de mii de iranieni au iesit sa protesteze in strada, doar 30 de mii de moldoveni au facut acelasi lucru la Chisinau. O fi el sangele arab foarte fierbinte, o fi moi moldovenii, iar mamaliga chiar nu explodeaza, dar nu cred ca asta este adevarata explicatia… Moldovenii sunt nepasatori fata de orice miscare social-politica, asta e motivatia. Potrivit dex-ului, nepasarea inseamna lipsă de griji, de frământări; stare în care se află cel lipsit de griji, de frământări. Numai ca nepasarea la moldoveni nu se datoreaza lipsei de griji ci abundentei lor. Sarmanii oameni se framanta cum sa-si mai imparta banii ca sa le ajunga si pentru mancare, si pentru o pereche de pantofi ieftin; se intreaba de unde sa ia niste bani sa plece in Italia; sunt ingrijorati pentru ca au pus niste bani deoparte si nu stiu, ii schimba in lei, ii depun la banca, ii tin acasa… Dupa ce prin minte iti trec atatea framantari nu-ti mai pasa si de altele: de libertatea de exprimare, de independenta justitiei, de democratie. Dupa cum spuneam - paradoxal, dar nepasarea moldovenilor vine din mult prea multe griji si nu din lipsa lor.
Ca sa-i atragi pe moldoveni la protest acestia trebuie sa fie bine hraniti, sa nu se gandeasca la painea ce lipseste pe masa, sa le zornaie si ceva gologani in buzunare. Altfel nu prea se arunca in revolutii. De aceea cand erau nemultumiti colegii si amicii mei de numarul mic al protestatarilor din PMAN eu eram fericit. 30 de mii de moldoveni lesinati fac in conditiile sus numite cat 100 de mii de iranieni fiorosi. Am fost chiar surprins sa vad atat de multi moldoveni veniti cu lumanarile in mana. Nepasarea generala care apasa asupra Moldovei a fost sparta de 30 de mii de cetateni.