Sunt printre ei si genii, si lepadaturi. Caci simpla atasare a unei etichete, gen mare austriac, mare ugandez, mare nationalist, mare cosmopolit nu confera automat merite sau distinctie. Fiecare categorie implica automat ritualuri, imnuri, gesturi si retorica de excludere etc. S-ar putea ca in Ruanda, de pilda, sa treaca dept mare bhutu cel care a casapit un numar impresionant de tutsi, mari sau mici. Din nefericire, numele multor din ei ar putea sa nu nimereasca niciodata intr-o poezie, sa fie transmise din generatie in generatie ci dimpotriva, sa fie uitate de poporul nerecunoscator de dragul caruia s-a sacrificat casapind Dusmanul impreuna cu toata familia, pisica, catelul si purcelul.
Pe de alta parte, ma distreaza felul cum inteleg cosmopolitismul unii concetateni de-ai mei rusi, daca nu chiar majoritatea. In opinia lor, un cetatean cosmopolit al fostelor republici sovietice trebuie sa vorbeasca in mod obligator rusa, in caz contrar este nationalist ori fascist. Iar ei, la randul lor, nu-si asuma nicio obligatie, nu emit niciun semnal prin care si-ar exterioriza respectul fatza de “fratii lor mai mici” bastinasi.
Pentru mine, un mare cetatean al lumii ar fi Kafka. Genialul scriitor era de origine evreu, locuia in Cehia, la Praga (imperiul Austro-Ungar pe atunci) si scria in germana. Bineinteles ca nimeni nu ar putea vorbi despre el in termeni gen mancurt (pe atunci notiunea inca nu aparuse, deci ar fi un anacronism), tradator de neam ori religie. Pentru ca un mare spirit nu pote fi inlantuit de cutumele, valorile, prejudecatile si reflexele unei singure culturi, fie ea si majora. El apartine intregii omeniri.
enervant.wordpress.com