Nevoit sa-mi schimb pasaportul care a expirat, am mers la Ungheni unde, la o margine de targ, e amplasat Biroul de pasapoarte. Ca sa ajung acolo, am luat un microbuz de ruta care oprea cam la fiecare 50 de metri ca sa ia noi pasageri, desi masina era arhiplina. Noii urcati nu se aratau deranjati de inghesuiala teribila si insistau sa intre neaparat – probabil, un alt buz urma sa vina peste vreo jumate de ora. Fosaiau si ii impungeau cu coatele, cu umerii cu ce aveau la dispozitie pe cei aflati deja in masina si, in cele din urma, reuseau sa intre in conserva. Din cand in cand mai cobora cate cineva, cerandu-i soferului sa opreasca la statie. Pare absurd, dar niciun sofer n-o sa opreasca la statie daca nu i-o va cere nimeni expres, pentru ca statiile microbuzelor de ruta in RM sunt ca si inexistente, soferii stationand de cele mai multe ori drept pe “zebra”, atunci cand observa pe cineva cu mana ridicata care-i solicita sa opreasca, blocand trecerea pietonilor.
Dupa ce am ajuns cu chiu cu vai la Biroul de pasapoarte, am dat peste o coada impunatoare. Chiar daca industria buletinelor si a pasapoartelor pare sa fie una infloritoare (totusi, preturile actelor sunt destul de piparate, iar numarul solicitantilor practic nu descreste), totusi nu se face nimic pentru confortul si demnitatea clientilor. Situatia imi aminteste de aceeasi perioada sovietica, cu functionari aroganti si cetateni umiliti, nevoiti sa stea la cozi imense, pe coridoare stramte si puturoase, fara scaune, fierti ca niste raci si agresati in plus de birocratii plin de nazuri.
Am reusit sa depun actele necesare dupa ce am stat vreo 4-5 ore la coada. Am parasit locatia ca din pusca, mai ales ca aveam senzatia ca am iesit dintr-o baie ruseasca. Peste un timp oarecare, voi fi nevoit sa-mi reimprospatez experienta, cand voi merge sa-mi ridic pasaportul…
enervant.wordpress.com