Pornesc de la ideea ca orice popor isi merita cu prisosinta liderii. Eu vreau sa merg mai departe si sa spun ca moldovenii isi merita si soarta. Soarta de a fi saraci, soarta de a fi slugi prost platite in Europa, soarta de a naste copii care vor fi saraci si slugi prost platite in Europa. Caci asta ne este viitorul. Daca desigur nu facem ceva.
Moldovenii au nevoie de o schimbare. Da-o dracului de politica, nu vorbesc aici despre ea. Am in vedere o schimbare de mentalitate. Dar cine sunt moldovenii? Sunt poporul, omenii dintre Prut si Nistru, moldovenii din Transnistria sunt o alta ciorba. Ca vorbesc rusa, ca vorbesc ucraineana, romana nu conteaza. Toti sunt moldoveni. Plecati din tara, iesiti dintre hotarele celor doua rauri, moldovenii dispar. Incep sa vorbeasca o alta limba, o asimileaza destul de lejer mai ales copiii, isi schimba portul si se risipesc in multime. Nu-i mai deosebesti. Reusesti sa-i identifici doar la o petrecere. Pentru ca moldovenii sunt moldoveni la nunta, botez, zile de nastere. Numai cand petrecem suntem un neam unit. Chiuim la fel, fie in rusa sau romana; bem la fel fi: vin sau vodka; devenim la fel de melancoolici, nostalgici sau zurbagii dupa caz si foarte important, punem pe masa multa, multa mancare - caci asa e la noi, suntem saraci, dar avem mese bogate. Suntem moldoveni.
In rest suntem individualisti fricosi. Sa nu ma intelegeti gresit. Nu spun ca nu ne-ar pasa de aproapele nostru. In multe cazuri suntem chiar saritori la nevoie si ajutam cu ce avem. Individulisti fricosi suntem in relatia cu statul sau cu orice autoritate birocratica. Uite aici devenim ca niste mielusei dusi la abator, nici nu strigam macar. Imi povestea cineva despre un caz intamplat in fata Directiei Cetatenie din Bucuresti. Se adunasera moldovenii, vreo 70 si stateau la coada. Era zapuseala, lumea nu stia daca reuseste sa intre astazi sau nu, erau tinuti ca animalele la intrare, nimeni nu le spunea nimic. Atunci un parlit de paznic a iesit sa faca ordine in multime. “Ia, faceti loc, sa vad aici un loc de trecere. Stati lipit de perete”, spuse autoritar omul in uniforma. Hotarati sa-i intre in gratii, toti oamenii s-au lipit ca mustele de pereti inghiontindu-se intre ei: “Nu l-ati auzit pe domnu’? La perete”.
Si ma apuca o deznadejde in aceste momente, si ma ia un tremur de furie. Domnu’ sa-si bata un cui in cap, i-as fi raspuns eu oricui daca eram acolo. Pentru ca stau aici ca un caine si nu stiu daca intru, nimeni nu-mi spune nimic. Exista n posibilitati de a rezolva aceasta imbulzeala - un aparat de bonuri pe care scrie la ce ora vii, la ce birou si gata.
Moldovenii nu stiu sa-si ceara drepturile. Moldovenii sunt individulisti in relatia cu statul. Li se pare ca daca isi cer drepturile legitime vor fi penalizati. Si astfel accept orice mumulica sa-l apostrofeze. Frica fata de stat ne omoara. Asta trebuie sa schimbam in primul rand. Statul este o sluga a noastra, pe care o platim din banii nostri.
va urma