Nu o sa va vorbesc in acest post despre bani, politica, calatorii, pareri, pareri de rau. Vreau sa va spun cateva cuvinte despre religie, crestinatate, Isus. Nu, nu am intrat in nicio religie si nici nu am avut vreun vis apocaliptic, citesc o carte extrem de controversata. Se numeste “Evanghelia dupa Isus”. Cartea a fost interzisa, arsa, Saramago, autorul, denigrat public. Asta, desi portughezul Jose Saramago a luat Nobel-ul pentru literatura in 1998.
-
Asadar, cruciti-va de ce citesc. In carte, Iosif face sex cu Maria, Maria ramane ingreunata, diavolul este cel care o anunta pe Maria ca va avea un copil. Iosif moare pe cruce nevinovat. Isus fuge de acasa, pastoreste cu Diavolul o turma de oi. Cei doi se cearta, se impaca, dar pana la urma Diavolul il alunga pe Isus. Acesta pleaca, accidental ajunge la Maria din Magdala, sau Maria Magdalena dupa cum stim noi astazi. Se culca cu ea, iar aceasta isi lasa pentru Isus activitatea cu care se indeletnicea. Maria din Magdala este prostituata si din acel moment il va invata pe Isus arta iubirii carnale. Inainte de asta, uitasem sa va spun, Isus il intalnise pe Dumnezeu.
-
Daca nu v-am socat pana acum, cititi in continuare. Isus o lasa pe Maria din Magdala, alias Maria Magdalena si se intoarce la familia sa. Pleaca, insa, a doua oara de acasa nemultumit ca nu este crezut cand povesteste despre intalnirea cu Dumnezeu. Se intoarce la iubita sa, pe care o ia de nevasta. A lua de nevasta e un fel a spune, pentru ca nu-i chiar asa. Ca sa fiu mai clar va spun ca cei doi stau impreuna, iar asta in acceptiunea moderna a relatiei se numeste concubinaj. Punctul culminant al cartii este a doua intalnire cu Dumnezeu. Surpriza, dar vine si Diavolul. Va las sa aflati motivul. Cititi cartea. Sau n-o cititi. Depinde daca suportati o asemenea scriitura, o asemenea viziune asupra vietii lui Isus.
-
Eu am suportat-o, chiar daca am o afinitate pentru religie… De mic, de la vreo 5-6 ani, mergeam la biserica din sat. La 10 ani eram baiat de altar in aceeasi biserica. La 13, 14 ani trageam clopotele, umpleam cadelnita preotului cu tamaie, il insoteam pe la inmormantari. La 15 ani am iesit din biserica si nu am mai intrat decat accidental, la nunti, inmormantari, botezuri sau filmari de-ale mele. “Am realizat” ca si in Biserica il intalnesti pe diavol. Este adus de oameni, este bagat acolo prin vorbele lor rele si veninoase. Am plecat pentru ca nu am mai putut asculta barfele pline de ura, nu am putut fi martor la intrigile babesti la care, ca sa respectam adevarul, participau si barbatii. Am facut rau, bine, fiecare are o soarta. Nici nu stiu daca ne este dat sa alegem sau toate deciziile noastre ne sunt predestinate. Din ce spun pe aicea trebuie sa intelegeti ca sunt un tip credincios desi nu merg la biserica; am frica de Dumnezeu desi nu-mi fac semnul crucii cand trec pe langa lacasul sau; cred in Isus, dar nu-mi fac rugaciune de noapte, de zi, de amiaza, daca o fi existand asa ceva. Sunt genul de om despre care a spus Creanga ca nu merge la biserica pentru ca “are biserica in inima”.
-
Revenind la carte, am ramas cu un lucru bun dupa ce am citit ororile astea, orori pentru ca eu de fapt aveam si continui sa am alta conceptie despre viata lui Isus - cea oficiala, bisericeasca. Lucrul bun este ca m-am intarit in credinta mea - cea de al considera pe Isus unul din cele mai mari personalitati ale Istoriei. Ne-a invatat bunatatea, pocainta, iubirea, iar invatatura lui dainuie. Dati-mi un exemplu de o personalitate similara. Trebuie sa fii dumnezeiesc de genial ca sa poti crea o lume dupa o idee, ideea dragostei dintre oameni.