Argumente ca nuca de perete

“Găina care mănâncă peşte
miroase a peşte”

Există o categorie de moldoveni cu o cultură politică care mă fascinează, mă lasă mută. Sunt oameni care afirmă că vor vota comuniştii, pentru că trăiesc bine; da, singurul lor copil va emigra peste hotare pentru că comuniştii ne distrug viitorul, iar ei  zic “cu atât mai bine, poate aşa va avea o viaţă mai bună“.  Păi trăiesc bine sau îşi doresc ca copilul să lucreze la negru peste hotare pentru a trăi bine?

O altă doamnă, care muncise mai mulţi ani în Spania,  comenta recent  ştirile ProTV în prezenţa mea, iar când a apărut Urecheanu la ecran a exclamat: “O, iaca şi ăsta! Numai uitaţi-vă la faţa lui. Dacă devine ăsta preşedinte, atunci moldovenii nu în Spania o să emigreze, ci de două ori mai departe !” M-am uitat zăcăcită… De două ori mai departe? Adică unde? Poate în SUA… Ori te simţi bine în ţara ta şi trăieşti aşa cum îţi place aici sau eşti forţat să emigrezi şi atunci decizi tu unde.  Logica ei, presupun,  ar fi cam aşa: mizeria politică din RM e ca un uragan, şi cu cât mai puternic e, cu atât mai tare spulberă totul şi mai departe îi azvârle pe moldoveni.

Feciorul unei alte femei, din aceeaşi categorie, e plecat în Italia, zice ea, de 10-15 ani; comuniştii i-au ajutat să plece, pentru că cu democraţii nu găseai de lucru. Mai întâi, că nu-i clar care comunişti i-a ajutat feciorul să emigreze, pentru că acum 10-15 ani aveam guvernare quasi-democrată, şi cum oare i-au ajutat; apoi, că tot au venit comuniştii, puteau să creeze un loc de muncă, ceea ce nu au făcut democraţii, de ce să îl ajute să emigreze? Femeia a votat pentru comunişti, pentru că pe vremea comuniştilor era mai bine şi nimeni nu protesta. Acuma tinerii protestează, deci să fie tinerii arestaţi şi bătuţi bine, dacă nu – omorâţi.

Nu contează acum că aceşti oameni sunt adepţi ai comunismului, contează faptul că gândurile lor (gândurile? rectific: cuvintele lor) probează lipsa oricărei raţiuni. Mi-e mult mai uşor să înţeleg consecutivitatea acţiunilor PCRM decât înşiruirile de cuvinte ale acestor oameni, care mă surprind de fiecare dată. E şi clar că argumentele, adevărul nu poate ajunge la ei, chiar dacă partidele de dreapta ar striga ca din gură de şarpe.  Mai mulţi din anturajul meu încearcă să-i “de-comunizeze” invocând zeci de argumente, dar care nu ajung la ei. Pur şi simplu nu sunt în stare să le fixeze.

Nu e vorba de afectaţi mental (care, mai nou, au şi ei dreptul la vot în RM, oare ei cum gândesc despre politică?…), nici într-un caz. Sunt persoane care nu au această deprinderea de a organiza informaţia, ei operează doar cu sentimente şi arhetipuri. Mai mult, sunt ostili faţă de informaţie, nu o cunosc şi le e frică de necunoscut.

De ce? Adepţii comuniştilor (şi nu mă refer aici la cei care profită din aderenţa, fie şi făţişă, la comunism, ci la categoria pe care am încercat să o conturez mai sus prin exemple) se informează din sursele procomuniste.  E clar pentru oricine. Surse ca Moldova Suverană, NIT, Moldova 1. Mulţi vorbesc despre Moldova 1 (pentru că mulţi moldoveni doar  la acest post au acces, sau poate ca metonimie), şi cam toţi spun că dă pe post numai minciuni, că nu oferă cuvântul opoziţiei, că e aservită, că e “nici pe departe cel mai bun post de televiziune“. Dar esenţial este că Moldova 1 (metonimie, aici) nu transmite informaţii, ea coagulează fragmente de ştiri (adevărate, false, parţial adevărate, scoase din context – indiferent) care nu caută să informeze, ci să emoţioneze.Cineva afirma: “M-am uitat aseară la Mesager. Ştii, când te uiţi acolo, ai impresia că noi aşa de bine trăim!”

Informaţia condiţionează crearea opiniilor. Moldova 1 uşurează munca telespectatorului – îi oferă opinii gata mestecate. Oamenii nu mai trebuie să analizeze, ei nu-şi pun întrebări, nu au dubii, ei ştiu şi gata. Un bărbat de la ţară ofta: “Fratele meu trebuia să meargă la Chişinău să-şi caute la lucru. Dap ce, acuma te mai poţi duce? Te-or mai bate studenţii”. Altul se revolta: “Voi, de-atâta bine, vă ieşiţi din minţi acolo”.

Tot ce au văzut ei în protestele din Chişinău a fost dezordine, haos. Iar haosul este rău,condamnabil. De aceea, cineva spune că răii trebuie arestaţi sau omorâţi, al doilea – că răul îl ameninţă personal, iar al treilea „ştie” cauza răului – răsfăţarea, dezmăţarea.

Cine le furnizează cunoştinţă (nu informaţii) le cunosc gândirea dihotomică, le ştiu bine criteriile şi arhetipurile. Ei ştiu ce e rău şi ce e bine pentru ei. Nu degeaba ministrul sănătăţii, Larisa Catrinici, afirma în cadrul unui interview la NIT că tinerii spitalizaţi în urma protestelor (spitalizaţi pentru că fuseseră bătuţi de poliţişti, dar despre asta s-a tăcut) aveau, în majoritatea lor, alcool în sânge sau erau drogaţi. Frază bine gândită, pentru că alcoolul şi, mai ales, drogurile, sunt rele. Astfel, în „povestea” asta tinerii sunt cei răi, respectiv, comuniştii – cei buni.

Şi chiar dacă Moldova 1 va dispărea de tot, oamenii aceştia, gândirea lor rămâne. Nu e o constatare fatalistă, dar partidele de dreapta şi adepţii lor, atunci când vor să creeze  aderenţă, ar  trebui să renunţe la argumente solide, grele, pe care unii le resping din strat. În schimb, să le exploareze modul de a gândi, ar trebui să se joace cu bine şi rău. Cu tact, fireşte, cu mult tact.