Cand am venit la facultate am zis ca o sa invat. O sa am mult timp liber, o sa pot sa ma si distrez, dar o sa invat. Desigur ca prima sesiune a insemnat multe chestii, dar prima ce a insemnat a fost ca nu am invatat nimci tot anul si ca a trebuit sa recuperez in perioada de dinainte de examene.
Imediat dupa ultimul examen mi-am propus sa invat. Si din nou tot semestrul am tras o pisica de coada care imi veghea viata de zi cu zi si am taiat frunze lui Hector (e cainele din curtea de alaturi de camin: noi il strigam mereu, dar tipii care trec pe drum se gandesc ca ii alinti pe ei). Asta fac si acum. Mai am de suportat inca doua examene si mandra sesiune va pleca din gandurile si visele mele. Si deja de pe acum incep sa promit ca in semestrul trei voi invata (va dati seama cum o sa fie?!), dar pana la urma tot rezultatele conteaza…
Ceea ce am facut in scurtele escapade pe acasa, in anul doi nu voi mai face. Am fost de 4 ori acasa si de fiecare data aveam 4,7 kg de carti, manuscrise, opere de o calitate si filosofie geografica greu de patruns pentru cei care le-au scris, ce sa mai vorbim de mine? De fiecare data, pe langa faptul ca nu faceam nimic cu kilogramele de foi, le mai si pierdeam si in noaptea de dinainte de a reveni, eram in cercetare prin casa (unde sunt, Domane, unde sunt?). Doar o singura data am luat un caiet si 10 pagini de manuscris. Zic, e unul si din ala voi citi sigur. Pe naiba, nu am citit nici macar cuprinsul.
Asta e. Asta sunt eu si asta este spiritul meu de a trai si modalitatea mea de a invata. Voi?
