Louvre - m-am simţit ca şi când aş fi pătruns prin efracţie (penalizată, totuşi, cu 9 euro!) în palatul unui fost hoţ (în speţă, statul republican francez), acum un onorabil parvenit, nouveau riche - fireşte, palat modificat după prostul gust al noului proprietar. Ajuns în sala minunăţiilor babyloniene, mi s-a făcut realmente rău! Toate comorile acelea desprinse de pe amplasamentele lor originale...; fala Franţei moderne se bazează pe copy-paste? Pe împrumuturi nerambursabile, făcute uitate. Vezi Sarko-stilou-Băsescu.
Un petic de cer albastru de Voroneţ mi-a mărturisit că norii de deasupra Parisului sunt aroganţi şi ei, văzuţi din fotografii. Nimic mai adevărat (or fi aşa de la capetele înfumurate, ochelarizate şi fulardate ale parizerilor)! Par a fi fost traşi pe boltă, la rându-le, de comisia de urbanism a primăriei, aranjaţi haussmaniac pe ceriu, tot pentru fala actuală, nepieritoare a Franţei metropolitane.
Păcat că nu se desfăşoară niscai târg internaţional de cărţi de joc, festival de scurt centimetraj sau păcat că... Cannes e ceva mai la vale şi-n luna lui mai, poate m-aş fi întâlnit şi eu la Doi Magoţi cu cutare boier pământean, bursier, trimis special, etc. Măcar pe nevasta lui Vincent să o fi văzut, cum o cheamă? Monica şi mai cumva... M-aş fi strecurat şi eu, gratis, la muzeul Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez cu legitimaţia de jurnalist de provincie?
Credeam, cam de 10 ani (de când aştept clipa), că pe Saint-Germain-des-Prés îmi va suna în urechi la tot pasul new jazz-ul lui Ludovic Navarre. Ba să fie aşa. Motorete, biciclete, cretinii aceia cu feţe prespălate stând la mese în aşa fel încât să vadă şi să fie văzuţi de trecători. Bârfa întruchipată. Mă întreb dacă în genţile alea imense ei ţin pregătite, în caz de revoluţiune, pietrele cubice de caldarâm.