Nu stiu cat sa fi fost astazi ora cand pleoapele mi s-au ridicat lenese de pe ochi. Cred ca vreo 11:19, dar a fost asa deoarece ma suna Andrei, un coleg. Afara era cald si este si acum. Cred ca pana la urma e un ghinion frumos sa stai la etajul 8 in cel mai frumos (si renumit) camin din Hasdeu.

Saptamana a inceput cum nu se poate mai prost. Dar acum a revenit la normal dupa ce am aflat o nota la un examen. Deja e mai bine. Dar oricum ziua de ieri e ratata. Dupa ce mi-am amintit (simt deja chestia asta in sange) ca 15 iunie e ziua in care Romania a pierdut un inger, pe marele ei poet, am recitat in gand niste versuri, ca pe un Tatal Nostru, apoi iar am coborat lenos din pat, sa asist la “incurajarile” nemiloase ale colegilor. Daca ar fi sa invat (nu, daca ar fi sa ma prefac ca invat macar) ar fi alta chestie, dar asa nu este. Si trebuie sa rabd, au dreptate. Dar pana la urma conteaza rezultatul, pentru ca un scop nobil scuza mijloacele, nu?

Cafeaua mi-a alunecat fericita pe gat. Am cazut iarasi in mrejele jocurilor de calculator. Dar, ca sa fiu sincer, acestea ma calmeaza. Obisnuiesc sa fac chestia asta ori de cate ori am un examen. E ca si cum ai fi amenintat cu moartea, iar un zambet de femeie frumoasa te-ar trezi la viata. E ca si cum…

Pe la 2 am mers la pescuit. A fost frumos, ce sa zic, dar nici pescuitul, ca activitate sau ca pasiune, nu mi se potriveste. Fara momeala, fara echipament, cu o desaga de plictiseala in suflet, si totusi, am reusit. Cum spuneam mai sus, important este rezultatul. Iar rezultatul frumos de astazi este rezultatul muncii depuse la sfarsitul saptamanii, munca fructificata in examenul de la 6.

Poate ca par total plictisit si… si plictisit, dar moralul meu a fost pus la incercari grele in ultimele 3 zile, si faza se reflecta in tot ceea ce fac, spun si gandesc acum. Dupa ce am stat o ora in jurul unei tigai cu cartofi (mancarea mea preferata – unica care stiu sa o fac, glumeam…), am aflat cu stupoare ca nu am net. Blestematu de cablu iar imi face fite (Ionut zice ca laptopu si ca trebe sa il arunc pe geam, dic ala…) asa ca m-am pus iar la un joc. Calmare post examen. Apoi am mers la fotbal. La 12 noapte. Toata intreaba lumea de ce atat de tarziu (:), nu as zice, ma culc de obicei la 5 sau 6) si raspund promt: la ora aia joci liber: nu te suna femeile, afara nu e cald, in jur e liniste absoluta si nu faci decat sa alergi ca disperatu dupa minge. Asta fac de 3 saptamani si asta am facut si aseara. Numai ca nu intotdeauna imi iese jocul ca lumea. Asta e.

Acum merg sa invat. Cred ca s-a gandit Dumnezeu la mine si silinta pe care o depun si o fi zis: suficient cat o stat asta pe net. Doamne, apoi sa stii ca colegii mei au net, asa ca… patzasti!