“Ne place să ne umflăm ca nişte baloane de săpun”
Ascult cu interes emisiunea Punct şi de la Capăt a lui Vasile Botnaru, jurnalist la Radio Europa Liberă Chişinău. Dintre cele din ultima vreme, una mi-a plăcut în mod special şi v-o recomand cu plăcere. Este vorba de un dialog cu binecunoscutul scriitor Aureliu Busuioc, un interlocutor extraordinar. Mai jos, spicuiesc câteva dintre ideile enunţate în Punct şi de la Capăt, care cred că merită aduse în discuţie.
Voi ce credeţi?
“Fiecare moldovean se consideră un cineva”
Întrebat ce crede despre independenţa RM, “care a venit pe un sol nepregatit”, Aureliu Busuioc a căutat problema mai întâi în oameni şi apoi în motive. El spune că moldovenii sunt oamenii care se consideră unici şi despre care spune că “ne place să ne umflăm ca nişte baloane de sapun… Fiecare moldovean se considera un cineva. Toţi cei 3 milioane de moldoveni (n.n.- se are în vedere cei din RM, în afară de cei plecaţi) se văd viitori prim-miniştri, mari scriitori, oameni de afaceri etc. A te considera unic din naştere, cred că e o chestie de care nu e nevoie. Mai degrabă asta ne-a bagat întro independenţă care numai independenţă nu e”, crede Aureliu Busuioc. Potrivit lui, un alt motiv al nereuşitei procesului de independenţă din R. Moldova ar fi că “nu am avut cadre, precum un Roosvelt, un Mandela, un Hitler sau un Stalin, care să demonstreze că un om poate să facă ceva”. ”Noi nu am avut acel om”, crede scriitorul.
În schimb, avem “faraoni”, care, spune jurnalistul Botnaru, din banii lor, construiesc biserici. “Din banii lor? Din bani furaţi”, replică Aureliu Busuioc. Apoi continuă: “Eu nu văd cum un om, care până mai ieri umbla cu cu curul gol, poate să aibă astăzi milioane. Vorba ceea: de primul milion să nu întrebaţi”.
“Nu vreau cu românii, vreau cu ruşii…”
Când vine vorba de moldoveni, Aureliu Busuioc este chiar dur, pe alocuri. El spune că “ţara noastră e plină de idioţi”. Desigur nu ne califică aşa şi nu ne bagă în aceeaşi oală pe toţi. Spune acest lucru atunci când se referă la populaţia dezinformată din satele R. Moldova. Drept exemplu, el o aduce pe vecina lui Agafiţa, o femeie dintr-un sat de unde scriitorul are o căsuţă.
-Nu vreau cu românii, vreau cu ruşii, i-ar fi spus aceasta scriitorului.
- Da de ce?, a întrebat-o el.
-Apu la români dacă nu plăteai nalogul (trad. rusă-taxa) venea preceptorul şi îţi lua vaca, ori covorul de pe perete.
-Da de unde ştii tu astea, că eşti tânără?
-De la mama.
-Da mama ta unde e?, o întreabă Busuioc pe vecină.
-Apoi o murit de foame când o venit ruşii.
Grotescul situaţiei şi al dialogului vorbeşte de la sine.
Despre Unire
Cum vede însă Aureliu Busuioc viitorul R. Moldova?
Răspunsul este scurt şi fără dubii: “În Romania, dar nu cu un vot autohton”. Explicaţia este simplă. “Au băgat în ei (n.n. - în cetăţenii R. Moldova) cu radio şi televiziune, cu agitaţie şi propagandă atâta ură contra românilor de nu mai ştii de ce!”, se revoltă Aureliu Busuioc.
Şi are perfectă dreptate, spun eu. Mass media este un instrument politic în R. Moldova, iar comuniştii o învârtesc şi o mânuiesc în prezent cum le vine mai bine. Este o ruşine această ”călăreală” a jurnalisticii autohtone, aş completa eu, dacă ar fi să adopt stilul lui Aureliu Busuioc.
“Dar oare are nevoie România de Basarabia? Credeţi că, dacă azi s-ar pune problema unirii, românii ar vota, chiar cu riscul de a plăti nişe bani pentru asta?”, întreabă Vasile Botnaru. “De Basarabia, Romania? Da, are nevoie”, răspunde cu fermitate Aureliu Busuioc. Ar plăti, dar nu toţi. Dacă ar fi PSD-ul nu ar plăti, fara discuţii. Din cauza PSD-ului nu s-a facut unirea în ‘89 - ‘90. Acolo a fost totul organizat de KGB, mai mult ca sigur. Au fost condiţii de unire”.
Apropo de Transnistria
Aducându-se în discuţie problema transnistreană, şi întrebat ce părere are asupra acestei chestiuni, Aureliu Busuioc spune ceea ce nu prea mulţi au curajul în R. Moldova să zică: “Nu avem nevoie de Transnistria”. Şi argumentează: ”Cât ai să plăteşti pe urmă, nu face măcar a zecea parte nici uzina ceia electrică, nici cea metalurgică, nici toate uzinele de acolo”. Cât despre ce facem cu oamenii din cele câteva sate, care, aşa cum spune V. Botnaru, “se uită cu nădejde la Chişinau”, Busuioc crede că oamenii de acolo “ar trebui strămutaţi”. Aici Aureliu Busuioc îl invocă şi pe Nicolae Iorga, care a spus că: “Hotarul României e la Nistru”.
Ce ar face Aureliu Busuioc în toată această situaţie, dacă ar putea schimba ceva? Simplu: “Eu aş da toată Transnistria asta pentru două judeţe: Cetatea Albă şi Ismail. Ele lipsesc”, răspunde scriitorul.
“Eu nu am fost niciodată altfel decât român”
Acestea sunt cele câteva spicuiri din interviu. Vă recomand să ascultaţi în continuare coloana sonoră a emisiunii şi să vedeţi de ce Aureliu Busuioc consideră că “transnistrizarea ţării e o chestie gravă de tot şi de ce mai crede că vinovată de neacordarea cetăţeniei române pentru basarabeni se face Uniunea Europeană”.
Un lucru este cert, la cei 80 de ani ai săi, cu cetăţenia română în buzunar sau fără, cu acordul UE sau fără, Aureliu Busuioc spune răspicat: “Eu nu am fost niciodată altfel decât român”.
Mulţi ani, Maestre!
Interviurile cu Aureliu Busuioc pot fi ascultate în emisiunea “Legând clipele ce vin de anii care pleacă” şi “Vasile Botnaru reia convorbirea cu scriitorul Aureliu Busuioc”
Sursa
2009-06-14 15:10:22