In descrierea calatoriei mele la Chisinau am incercat sa povestesc doar ceea ce mi-a ramas in memorie, ceea ce m-a impresionat. O fi adevarat ca am observat doar lucruri putin magulitoare la adresa Chisinaului. Ce sa fac? Defectele profesionale ma afecteaza mai mult decat credeti.
Una peste alta sunt indragostit de Chisinau. Asta trebuie sa stiti. Orasul imi place cu toate metehnele lui, dar mai ales cu lucrurile bune pe care le are. Si are foarte multe. Verdeata, copacii, oamenii, mancarea. Dar sa le luam pe rand.
Orasul abunda in verde, iar dupa cum stim, natura este cel mai bun prieten al omului, viceversa nu este neaparat valabila. Deaceea va intreb, cum e sa locuiesti in oras in care aproape fiecare bloc se afla intr-un parc? Este extraordinar. Vara, soarele practic nu te incalzeste la cap pentru ca mergi doar sub pomi, la umbra.
Oamenii sunt buni. Sunt linistiti. Sunt modesti. Este adevarat exista si uscaturi, exista si prost crescuti, dar acestia nu strica butuoiul cu miere ca lingura de dohot. Pe de alta parte si rusii au invatat oleaca de romana. Oleaca inseamna ca tu le vorbesti romana si ei iti raspund ruseste. Cel putin te inteleg, iar asta e bine daca si tu stii rusa.
Cat despre mancare. Atunci cand am venit la Bucuresti, prima mea problema a fost ca nu-mi placea mancarea. Pot spune ca am avut un soc gastro-cultural. Salamul, laptele, painea nu mai aveau nici un gust in capitala Romaniei. Papilele mele degustative se ofileau si refuzau sa convinga organizmul sa-si creasca pofta de mancare. In schimb la Chisinau, aceste produse, dar si ciresele, merele, capsunii au gust natural, ci nu de parca ai manca plastic de la Cora. Exista, insa o mare problema. Costurile. Cum e posibil ca pentru doua paini si nici un kilogram de salam sa plateste peste 100 de lei moldovenesti? Adica vreo 30 de lei romanesti. Preturi europene la salarii africane.
In fine, la Chisinau m-as intoarce in secunda doi. Numai sa am la si pentru ce.