Mandra si nesatioasa sesiune curge. Desi in aste zile nu prea am parte de examene, saptamana viitoare vine frumoasa cu 3 examene in 5 zile! Groaznic, nu?
Ca un student adevarat bineninteles ca nu invat nimic si mai pierd si timpul 
, dar, dupa prima sesiune, am promis ca acum voi rasturna muntii si, desigur ca, acum nu pot misca un chibrit din loc. Curios fapt, in actuala stagiune am observat ca sunt mai motivat si ma astept ca si rezultatele sa fie pe masura, dar avand in vedere ca fiecare clipa pentru mine in sesiune inseamna o clipa pe care o irosesc in vant, probabil ca asta merit, iar rezultatele vor fi pe masura.
Parintii si-au trimis feciorasu la studii. Mai primesc si io cate un 10, doi sau trei, asa, cum zic si ei in alte contexte, pentru “uns ochii”, dar trag din greu, pe cuvantu’ meu. Inainte de examen intru in cantonament. Din zori de la orele 8 pana in noapte tarziu merg in sala de lec(tor)tura, abia de gasesc o clipa sa manc ceva si somn doar cateva ore pe noapte…
Norocul meu cel mare cred ca ar fi in colegii mei de camera. Acestia depun un efort imens in a ma convinge sa merg sa invat, jertfind propriile lor reusite… ) Sesiunea este un cuvant greu, care creeaza emotii, iar alteori inspira frica. Dar anume sesiunea este cea care da sens si farmec unui semestru intreg de distractii si chestii unice si interesante.
De asta imi place in sesiune. De asta petrec atata timp in sala de tortura, locul unde ma indrept si acum…
