Oare glorie să fie a vorbi întrun pustiu?
/M. Eminescu/
1.Căluşarii. Sunt nevoit să repet anumite lucruri. Cîndva au fost pe aci daci; şi aveau la un moment o mare cultură şi spiritualitate – au nimerit şi în opurile lui Platon.
Dar au degradat, tot ce e ales degradează, dacă nu-i cultivat continuu. Şi pretinşii urmaşi ai dacilor cu atîta au rămas – cu căluşarea, închiderea gurii adică. Încerc să mă lămuresc şi pe mine şi pe alţii: de ce continui să postez ? Nu am un răspuns raţional. Cel iraţional e: Gloria vorbirii în pustiu. Dacă m-ar accepta MS aşi publica la ei, dar ei redactează etc – nu-i pe placul meu.
2. Pe 6 a fost iminina lui Puşkin:. Am partcipat şi eu la un concert aşa şi aşa la Filarmonie, că, de, a fost pă dejeaba… Dar pe 5 a fost ziua de naştere a unuia din cei mai mari poeţi ai secolului trecut: Federico Garcia Lorca. Şi a tăcut Laie întîiu în primul rînd. Or, el era primul dator să-l comemoreze. Cine nu cunoaşte: el l-a tradus, cică din spaniolă, prin 74, cînd existau cel puţin două traduceri în română. Asta era pita poeţilor sovetici moldoveni: li se permitea plagiatul, desigur dacă erau cuminţi.
Nu l-am auzit pe bardul Iurie Sadovnic, care avea un cîntec cu aşa refren:
Păpărudă rudă
Ia ieşi de ne udă
Lorca şi Neruda!
Aşa-i la artişti, sensul e pe plan secund.
Dar nu a sărit cu o vorbă bună în memoriam nici prietenul nostru Gicu! Or, o ştiu şi eu de la o vreme, pe timpuri era ascuns, că Garcia Lorca, poetul meu preferat, era homosexual declarat. Spre deosebire de Gicu a şi murit pentru cauză /versiune/. Mi-a atras atenţia o poezie deosebită, pe care însă nu am înţeles-o, un omagiu lui Wolt Witmen /?/, în care condamna sodomia, care dovedeşte anumite lucruri… dar nu mă preocupă tema. Şi eu nu sunt Laie. Homosexualitatea lui Federico este una, poezia - alta.
3.Trec la teatru /Lorca are şi piese de teatru, apropos/. Am uitat să specific în necrologul recent: Andrei Vartic poate pretinde la o mare invenţie: politica teatrală. Este un teoretician al ei, dar a şi practicat cu succes. Are şi mulţi epigoni, unii deja celebri /la noi!/ , Filat de pildă. Şi admiratoare – o puzderie, că moldovencelor le plac gesturile…
4. Şi Sorina se declară a fi una din ele. Dar nu despre teatru voi scrie. Am aflat din Tîmpul, singură recunoaşte, că a participat la manifestările din !994-5. Bravo, fată! /Inspirată de A.V./ În aşa caz de ce nu ai face o sinteză a acelor evenimente. Să-ţi aduci aminte că şi A. Petrenco /cu cu/ a participat; şi tot activ. Sau chelboşii nu-ţi plac? Dar dna Gore Nam! - nu merită să fie pomenită? Dl Ober Bucătaru, care a filmat totul, dar de la care au fost furate peliculele – nu merită o pomenire?
Şi marşul legionar al crucii, în frunte cu Iulea / 16 aprilie 1995 – Paştele Catolic, se pare/ nu merită veşnică pomenire? Aici îmi dezvălui o mică perversiune a mea: îmi plac împerecherile bizare. Ce-ar fi să se ia Sorina de mînă cu Petrenco /după ce acesta va ieşi din căldurile electorale/ şi să producă ceva foarte util: o lecţie de istorie recentă?!
5.Nu văd nici pe curaj, nici aiurea ceva despre Mătăsaru.
6.Să-i ating oleacă şi pe cei de la guvernare. Mă miră că nu se găseşte un poet din atîţea să facă aşa un op:
Lamentaţiile mioarei rătăcite în codru
Jeluima-şi şi n-am cui
Jeluima-şi Lupu-lui
etc
Laie nu încape în terci, nu l-am uitat însă, fiţi pe pace. Şi poftă bună!
Iurie Ţurcanu
Şi fără pisuri!