Desigur e vorba de regretatul Andrei Vartic. Necrologul va fi unul diferit de cele ale lui Costică, Laie etc.
1.L-am cunoscut în 1969, mai că nu-mi vine a crede. Ţin minte şi locul în care l-am văzut vorbind în public contra puterii - lucru nemaipomenit pe atunci. Ştiu că a avut probleme cu KGB-ul. Păcat că nu a lăsat posterităţii relatarea acelor experienţe. Ar fi fost un fel de lustraţie, dar şi o mea culpa, fiindcă e greu de crezut că a rezistat. Dar Dumnezeu să-l ierte!
2.Mi-a fost secretar la facultate. În context dau un fapt divers: pe la 1995 /aproximativ/ am văzut o listă a CC a FP(b)M /comitetu central al frontului popular bolşevic din Moldova – aşa ziceam eu de la 1iulie 1990/ în care figura A Vartic şi imediat după el AS, care mi-a fost secretar după Vartic. AS este om de treabă, probabil că a ieşit din politică şi eu nu-i port pică, am tot respectul. Am adus exemplul doar ca o confirmare a lozincei “Comsomolul - forgerie de cadre”.
3.În ianuarie 89 a întrat în cîrdăşie cu Tolea, care se mîndrea cu asemeni alianţă, au luptat împreună pentru cîte un mandat.
4.A făcut în parlament ceea ce au făcut şi alţii, adică nimic. Dar a fost un mare anticomunist, fapt pentru care a căzut sub incidenţa mea. Am încercat în august 90 să-i lămuresc dă pălăvrăgeala anti nu are nici un rost, că trebuie organizată o opoziţie adevărată contra lor. Nu a înţeles se pare nici atunci, nici ulterior. Dar nu e el unul cu acest handicap – partide întregi fîlfîe stindartul anti. Lămuresc că eu sunt antianti, ceea ce nu înseamnă că sunt pro.
5.A scris o biografie /”romanţată”-?/ a lui M. Snegur.
6.Apoi a lucrat la Săptămîna, sub mîna lui Viorică şi cot la cot în luptă grea au sărbătorit victoria lui Kirilîci – întrupare a comunistului adevărat.
Nu i-am fost duşman şi spun sincer: Dumnezeul să-i dea o eternitate bună.
Iurie Ţurcanu.