Atatea am reusit sa le numar. Trenul, renumitul ”Foamea”, te scoate din viata de zi cu zi. In orice directie nu ai merge, fie ca vii de la Iasi la Cluj, fie invers. Pentru ca in prima esti cu gandurile si sufletul care te trag spre casa, iar in cea de-a doua… o parte din tine, indragostita de Cluj, te trage aici, cealalta te alunga la familia ce te asteapta cu dor.
Nu obisnuiesc sa merg prea des acasa, dar uneori dorul ma ajunge si pe mine. Alteori nu ma ajunge, dar trebuie. Pur si simplu. Pentru ca nu e obligatoriu sa iti fie dor de casa, e suficient sa existe cateva femei in Iasi care se “bucura” de fiecare data cand vii cu o tona de bagaje si, bineinteles, ca fraieru, nu ai nimic pentru ele, le intrerupi somnul si asa zdremtuit de ciorile care privesc de afara cu foame si invidie, surprinzandu-le inca in pat cu prietenii si pe de-asupra, ca o cireasa amara de pe tort, mai si indraznesti sa le ceri ceva de mancare sau o faramitura de net sua un pat unde sa iti odihnesti oasele chinuite intr-o noapte de compartiment d etren in care oamenii se cearta pentru ca sangele lor contine ceva mai mult alcool decat de obicei…
Dupa o cana de cafea (care inca mai miroase a bere – o sticla la 5 femei inseamna nimic…) gandurile fug spre casa. Pentru ca asa au facut toata noaptea. Pentru ca pe ele nu le doare inima dupa 6-8 km de alergare prin parc. Pentru ca ele sunt ganduri si in momentul in care te apropii tot mai mult de casa, iti devin cel mai mare dusman. La fel cand revii.
Nu zic ca nu am rabdare. Dar, dupa un Iasi in care, de fiecare data cand am fost, miroase a frumos, a cultura, a femei si a viata de studenti, ma uit curios la Prutul care desparte un Pamant sfant, apoi revin la Balti. Prutul si Balti-ul sunt doua chestii care ma fascineaza cel mai mult cand revin. Pentru ca Prutul… “Vreau sa apropii cat pot malurile Prutului” spunea Dan (hotul de femei, printre altele), este un vis al fiecaruia dintre noi si al nostru comun. Iar Balti-ul… “Bălţi, o urbe supranumită „capitala nordului” în Republica Moldova”, spunea Ion, desi cuvintele sale exprima prea putin incat sa transmita o doza acceptabila de incredere.
Merg peste Prut. Va rog sa nu plangeti, ma intorc foarte curand. Nu stau de cat foarte putin, poate prea putin incat sa reusesti sa simti mirosul unui pamant care miroase a razboi. Unul pe care l-am castigat.
P.S. pe jumatate…
